Guvernul a intrat, oficial, în panică. Prețul energiei, scăpat total de sub control”Zicerea” premierului Marcel Ciolacu referitoare la energia regenerabilă, cum că am fi ”prizonierii propriului succes”, aproape m-a năucit. Și că de-aia a crescut prețul la energie, de la prea mult succes. În realitate, însă, pentru cei care au citit sau au ascultat ”printre rânduri”, panica la Guvern este cât casa. Prețurile au luat-o razna nu de la prea multă producție, ci de la prea puțină. Tocmai de aceea a și fost anunțată prelungirea plafonării și în 2025, încălcându-se, astfel ordinul Comisiei Europene.
Din tot ce a zis Marcel Ciolacu pe marginea prețurilor mari la energie, singurul lucru pe care l-am reținut și pe care voia să-l transmită este că se va prelungi plafonarea prețurilor la energie și în 2025. Asumarea unei astfel de măsuri ar însemna o încălcare a ordinului dat de Comisia Europeană, care a cerut eliminarea subvențiilor la energie. De ce s-a ajuns aici?
Pentru că situația este una catastrofală, nu gravă. Premierul bătea câmpii cu grație că, vezi Doamne, am produs prea mult eolian și fotovoltaic și nu am avut stocare. Sigur că și stocarea este o mare problemă, cel puțin în viitor. Însă adevărata problemă de acum este producția. Ce să stocheze regenerabilele când eolianul nu produce mai deloc, iar fotovoltaicele au o medie, pe timpul zilei, de maximum 800 MWh? Nu știu cine îl informează pe premier, dar, dacă s-ar fi dus pe site-ul Transelectrica, la producție și consum, ar fi văzut clar care-i fenomenul.
Iar prețurile alea astronomice de pe piața de echilibrare provin tocmai din absența producției din regenerabile, singurele care nu pot anticipa cât produc, când produc și dacă produc. Dovadă că dificultățile sistemului energetice s-au acutizat este că s-a dat drumul la ce a mai rămas neînchis la cărbune, pe capacitate maximă. Dar și așa am importat masiv și scump. Burduja vorbea despre secetă în justificarea producției mici la hidro, dar argumentul nu stă în picioare. Puterea instalată la hidroenergie este de peste 6.600 MW, din care, cel puțin după cum spun specialiștii din acest sector, ar putea produce 4.000 MWh, dacă excludem reparațiile curente. Și totuși, hidro dă în sistem doar 1.500 MWh. Ceva e putred, nu?
Riscul investițiilor străine
În ultima perioadă, tot mai multe companii străine investesc în parcuri fotovoltaice și în eoliene, majoritatea cu banii alocați României prin PNRR. Capacități de peste 4.000 MW au primit deja avize, însă intrările în sistem sunt blocate. Pentru că a fost gândită prost, integrarea regenerabilelor este, în prezent, o misiune imposibilă. Fără zeci de miliarde de euro, sau chiar mai mult, investiți în rețele și în tehnologii care să atenueze dezechilibrele provocate de regenerabilele variabile, investitorii vor rămâne cu parcurile închise. Însă lucrurile nu se vor opri aici.
Așa cum ne-au obișnuit, companiile străine vor acționa în instanță statul român pentru despăgubiri sau se vor adresa tribunalelor de arbitraj, pentru că au fost împiedicate să producă. Chestiunea aceea cu partajarea costurilor necesare pentru dezvoltarea rețelelor cu producătorii de energie regenerabilă abia acum încearcă să se pună pe tapet la Bruxelles, dar este greu de presupus că demersul va avea vreo finalitate.
Subvențiile care ne sărăcesc
Premierul Ciolacu se lăuda cu prețul de 0,68 bani/kWh, fără să știe că acesta este doar pentru primii 100 kWh consumați și că oricum este un preț mai mult decât dublu față de momentul de dinaintea liberalizării pieței. Introducerea și menținerea plafonării sau subvenției au avut consecințe. Diferența de preț a fost și este suportată, în mare parte, din buget, iar alimentarea bugetului s-a făcut din majorarea taxelor și impozitelor. Faptul că șeful Guvernului a spus în mod repetat că nu s-au mărit taxele, nu înseamnă că introducerea accizei pe zahăr, de exemplu, nu a condus la dublarea prețurilor băuturilor răcoritoare și a celorlalte produse cu adaos de zahăr. Sau majorarea accizelor la tutun și la carburanți, iar exemplele pot continua.
Soluția pentru energie mai ieftină, cel puțin la fel de ieftină ca în statele occidentale, cu salarii triple față de România, nu este energia regenerabilă, care va fi produsă scump tot timpul, ci dezvoltarea capacităților hidro, precum și a celor nucleare. Până atunci însă, rămâne soluția prețului reglementat, pentru că nu poți liberaliza o piață nefuncțională, cu deficit uriaș de producție.
Sunt convins că dacă îl alegem pe ciolac, anul viitor gazul, curentul și păpica vor fi gratuite și la discreție. Bufet liber, fără limite. Tăiască România!