Atacurile asupra petrolului iranian vor declanșa o nouă criză energetică europeană

Indiferent care ar putea fi represaliile israeliene pentru barajul de rachete balistice al Iranului, atacarea industriei petroliere este o idee proastă. Mai mult decât atât, dezvăluie încă o dată incapacitatea liderilor occidentali de a înțelege piețele de mărfuri.

După cum am văzut în ultimele zile, simplul zvon că un astfel de atac ar putea fi iminent a fost suficient pentru a crește prețul petrolului.

Cererea de petrol este de notorietate ca fiind inelastică, ceea ce înseamnă că „nu este nevoie de o ofertă insuficientă pentru ca prețurile să crească vertiginos și nici nu este nevoie de o ofertă excedentară semnificativă pentru ca prețurile să se prăbușească”, după cum au subliniat experții în energie de la Doomberg, citați de UnHerd. În timpul apogeului pandemiei Covid-19, de exemplu, prețul futures al țițeiului din SUA a scăzut până la 40 de dolari pe baril, ceea ce înseamnă că furnizorii practic plăteau pe oricine era dispus să le ia petrolul.

Planul de a distruge industria petrolieră iraniană ar aduce cu siguranță prejudicii economice masive țării, dar consecințele nu s-ar limita acolo.

Orice război care duce la creșterea prețurilor internaționale la energie va lovi puternic Uniunea Europeană. Blocul consumă aproximativ 11% din petrolul și 8% din gazele naturale din lume, în timp ce produce doar 0,5% din primul și 0,9% din al doilea.

Principalele economii europene sunt deja fie în recesiune (Germania și Austria), fie în pragul unei crize financiare (Franța). Dacă adăugăm prețul petrolului de peste 100 de dolari pe baril, nu există niciun scenariu credibil de redresare economică.

Și apoi mai sunt Statele Unite. America înoată în petrol și gaze, dar este puțin probabil să aibă capacitățile de export necesare pentru a compensa o retragere completă de pe piață a ultimului baril iranian.

Putin câștigă

Pentru a înrăutăți lucrurile, China a fost unul dintre principalii clienți ai Iranului, astfel încât orice atac israelian care pare a fi susținut de Washington ar fi interpretat ca un act ostil de către Beijing.

Altcineva ar profita de pe urma unui astfel de scenariu: Vladimir Putin. Creșterea prețurilor petrolului ar aduce miliarde de venituri suplimentare în vistieria Moscovei, lucru pe care niciun plafon de preț din G7 nu l-ar putea împiedica. Aceasta înseamnă că orice atac asupra producției iraniene ar trebui să fie imediat compensat printr-o aprovizionare suplimentară din altă parte.

Arabia Saudită ar putea juca acest rol, dar administrația Biden a antagonizat adesea Riadul și nu este clar dacă Mohammed bin Salman ar fi dispus să ajute, mai ales că ar profita de creșterea prețului petrolului.

În plus, în ciuda abordării pragmatice a elitei saudite în ceea ce privește relațiile cu statul Israel, publicul saudit este mai puțin entuziast, iar faptul de a părea la dispoziția „entității sioniste” ar putea cauza probleme interne pentru regat.

În acest moment, ar trebui să se presupună că liderii israelieni sunt conștienți de toate aceste fapte și, prin urmare, vor amenința, dar nu vor executa un atac total asupra industriei petroliere iraniene.

În timp ce un atac limitat ar putea avea, de asemenea, consecințe semnificative, ar fi, cel mai probabil, de scurtă durată și ar putea servi ca un semnal de alarmă pentru ca europenii să își pună în sfârșit în ordine politica energetică.

În caz contrar, este doar o chestiune de timp până când instabilitatea geopolitică va provoca un alt șoc major al prețului petrolului și, în consecință, o criză energetică europeană.