Contoarele inteligente, cărora ministrul Energiei vrea să le accelereze implementarea, au același rol ca repartitoarele de costuri de pe calorifere. La contorul lui Burduja, desigur, impus tot de Comisia Europeană, te uiți cât e prețul în secunda respectivă, leșini, dar mai întâi închizi lumina și scoți totul din priză. Schimbarea comportamentului ”rebel” al consumatorului, obiectivul declarat, înseamnă, de fapt, să nu mai consume deloc sau, doar puțin, dacă are noroc și se află pe acasă atunci când bate vântul și este soare.
Implementarea mecanismului de răspuns la cerere este cea mai mare aberație scoasă până acum de ministrul Sebastian Burduja. În primul rând, este nevoie de contoare inteligente, adică o investiție, suportată parțial și din banii populației, de câteva sute de milioane de euro. Bani cu care s-ar putea moderniza și extinde rețelele, că acolo este marea problemă. Sigur, mecanismul este trecut în scenariile Net Zero din Green Deal și are o țintă îndepărtată, astfel că doar în Franța se practică acum, și acolo într-o foarte mică proporție.
Răspunsul la cerere cu schimbarea comportamentului consumatorului înseamnă, clar, să nu mai folosim energia electrică, în condițiile în care România are, de departe, cel mai mic consum din UE. Mai întâi Burduja ne-a aruncat-o p-aia cu mașina de spălat, pe care să o folosim pe la orele 14, dacă vrem să ajutăm sistemul energetic. Apoi a venit direct cu mecanismul ”vieții”, în care ne face să scoatem singuri totul din priză. Așa cum ne tot spune și Comisia Europeană, răspunsul la cerere înseamnă să consumăm atunci când regenerabilele produc în exces și prețurile sunt mici. Adică în orele moarte, în care oamenii, în marea lor majoritate, sunt prezenți la locurile de muncă. Sigur, dacă ai o cameră video îndreptată spre contorul inteligent și o mașină de spălat pe care să o acționezi de la distanță, lucrurile ar fi, oarecum, posibile. Dar nu numai mașina de spălat e problema. Ci aerul condiționat vara, sistemele de încălzire iarna, frigiderele, congelatoarele etc. Deci totul trebuie oprit.
Au înghițit-o pe nemestecate
După ce Burduja a aruncat mecanismul demand-response în spațiul public, mass-media s-a grăbit să înghită pe nemestecate informația și să bată câmpii cu scăderea facturilor la energie. Adică, vezi Doamne, ce măsură genială ar fi găsit ministrul și cum poate românul să aibă o factură mai mititică. Păi nu se lăudau autoritățile cu faptul că 5 milioane de români plătesc sub 35 de lei factura la energie? Păi ăia ce să-și mai închidă? Becul? Să se întoarcă la opaiț și la conservarea alimentelor la sare? Potrivit INS, în fiecare lună, consumul populației scade tot mai mult. Ca să nu mai vorbim de cel din economie, care se prăbușește vertiginos. O aberație asemănătoare este și contractul cu prețuri dinamice, introdus în Legea energiei. La un moment dat, chiar Hidroelectrica îl lansase ca ofertă, dar a fost retras imediat. Potrivit ofertei, prețul de furnizare variabil, cu prețuri dinamice, se calcula pe baza prețurilor din Piața pentru Ziua Următoare (PZU). Aceeași piață care, zilele acestea, a ajuns și la peste 900 euro/MWh, prețurile din România fiind cele mai mari din UE.
Care regenerabile?
Dacă prețurile mici din excedentul de energie regenerabilă pot fi valabile în unele state din UE, în România e doar o utopie. Problema la noi este că nici amărâtele alea de capacități de producție din eoliene și fotovoltaice nu mai produc. Ieri, la orele 17, România importa peste 1.700 MWh, pentru că eolienele produceau 430 MWh, iar fotovoltaicele, doar 400 MWh. În fapt, joi, importurile de energie au bătut toate recordurile, menținându-se pe tot parcursul zilei la o medie de 1.600 MWh. Consumul a fost peste 7.700 MWh, în timp ce producția a fost incredibil de scăzută, atât la regenerabile, cât și la hidro. Tot ieri, cărbunele a atins un record al producției din ultimul an, ajungând și la peste 1.400 MWh.