Comisia Europeană, pusă la zid. A cheltuit miliarde de euro ca să afle de ce migrează africanii

Fondul fiduciar de urgență al UE pentru Africa, care avea drept scop stoparea migrației africane, nu ș-a atins scopul, atrage atenția Curtea de Conturi Europeană. Anul trecut, de exemplu, Comisia Europeană a finanțat peste o sută de studii ca să afle factorii care provoacă migrația ilegală, acestea fiind publicate după ce banii au fost cheltuiți, astfel că nu au avut impact asupra proiectelor. Totodată, după aproape 5 miliarde de euro cheltuiți, Comisia încă nu este capabilă să precizeze care sunt metodele cele mai eficiente și eficace pentru a reduce migrația ilegală și strămutările forțate de persoane în Africa.

Banii alocați de UE pentru stoparea migrației din Africa nu sunt alocați pe priorități, se arată într-un raport publicat de Curtea de Conturi Europeană. Cu un buget de 5 miliarde de euro, fondul fiduciar de urgență este menit să abordeze cauzele profunde ale instabilității, ale migrației ilegale și ale strămutărilor de persoane pe continentul african.

În ciuda apelurilor adresate de auditori în 2018 de a direcționa mai bine sprijinul oferit de acest fond, finanțarea acordată special pentru problema migrației continuă să fie prea diluată pe teren. Și asta pentru că se finanțează o gamă prea largă de acțiuni în multiple domenii: dezvoltare, ajutor umanitar și securitate.

Totodată, raportarea rezultatelor suferă de imprecizie și riscurile legate de drepturile omului nu sunt tratate cu rigurozitate, a concluzionat Curtea de Conturi Europeană (CCE). Adeseori, realizările fondului au fost supraestimate. În plus, indicatorii utilizați pentru a monitoriza rezultatele nu arată dacă acestea sunt sustenabile și nici dacă au ajutat la combaterea cauzelor profunde ale instabilității, ale migrației ilegale și ale strămutărilor de persoane.

În consecință. ”Comisia Europeană încă nu este capabilă să precizeze care sunt metodele cele mai eficiente și eficace pentru a reduce migrația ilegală și strămutările forțate de persoane în Africa”, a semnalat CCE.

Bani aruncați

În comparație cu ajutorul acordat în trecut, fondul pentru Africa a urmărit să direcționeze banii în funcție de dovezi. Din acest motiv, el a finanțat peste o sută de studii, care au oferit informații valoroase privind factorii care provoacă conflictele, migrația ilegală și strămutările de persoane. Marea majoritate a acestor studii au fost însă publicate după ce aproape toți banii au fost cheltuiți, astfel încât nu au avut mare impact asupra proiectelor, se precizează în raportul Curții de Conturi Europene.

Pe de altă parte, Comisia a pus la punct noi abordări pentru a colecta informații despre cauzele profunde ale migrației și pentru a identifica riscurile legate de drepturile omului într-un mediu instabil. Într-un context marcat de riscuri accentuate în Libia, Comisia a introdus o metodă de monitorizare asigurată de terți pentru riscurile legate de drepturile omului. Aceasta s-a dovedit a fi o sursă utilă de informații, dar Comisia Europeană nu dispune de proceduri formale pentru a raporta, a înregistra și a urmări acuzațiile de încălcare a drepturilor omului în legătură cu proiectele finanțate de UE. Prin urmare, auditorii nu pot confirma că s-a urmărit situația măsurilor luate pentru toate acuzațiile.

Finanțări haotice

Primele zece țări de origine a migranților ilegali care au sosit în UE din Africa în perioada 2016-2023 sunt, în ordine descrescătoare: Maroc, Tunisia, Guineea, Côte d’Ivoire, Algeria, Nigeria, Bangladesh, Egipt, țări subsahariene nespecificate și Mali. Cu toate acestea, finanțarea alocată din fondul fiduciar de urgență în aceste țări a fost nesemnificativă, situându-se între 0,6 și 3,6%.

Curtea a identificat activități care nu mai erau sustenabile, erau dificil de pus în aplicare sau nu aveau o legătură directă cu aspectele cele mai urgente ale crizei migrației. Printre acestea s-au numărat reabilitarea cornișei maritime Al Shabbi din Benghazi, restaurarea teatrului roman de la Sabratha, în Libia, și achiziția de echipamente sportive și de bucătărie pentru școli care se confruntau cu nevoi urgente de infrastructură de bază. Astfel, o școală fără acces la energie electrică a primit un blender pentru a completa instruirea în pregătirea și conservarea alimentelor. În Etiopia a fost derulat un proiect de remediere a lipsei punctelor pentru spălarea mâinilor ca mijloc de a încetini transmiterea Covid-19. Promotorul proiectului a raportat 100 de stații de spălare a mâinilor, dar sistemul de monitorizare și învățare a raportat aceste realizări ca fiind 100 de unități separate, și nu o singură infrastructură socială construită și/sau reabilitată. Curtea consideră că aceste echipamente ar fi trebuit să fie raportate ca „microinfrastructuri (latrine, fântâni, electricitate)” în cadrul indicatorului pentru „servicii de bază” și să fie contabilizate ca o singură unitate.