Drumul cotit al miliardelor de dolari pentru Ucraina. Ce vrea America de la UE

SUA sunt gata să conducă un împrumut de 50 de miliarde de dolari pentru Ucraina, rambursat din profiturile obținute din activele rusești înghețate, dacă UE poate prelungi pe termen nelimitat sancțiunile împotriva Moscovei, potrivit unui document consultat de Financial Times.

Washingtonul are nevoie ca UE să prelungească până la sfârșitul războiului sancțiunile asupra activelor de stat rusești, care expiră la fiecare șase luni, dacă nu sunt reînnoite prin consens unanim, pentru a se asigura că Statele Unite nu rămân descoperite pentru rambursări.

Însă orice astfel de modificare a regimului UE ar necesita aprobarea liderilor, inclusiv a ungurului Viktor Orban, care și-a păstrat dreptul de veto pe care îl are în mod obișnuit asupra deciziilor privind sancțiunile.

Americanii fac presiuni pentru un acord înainte de summitul G7 care se va desfășura săptămâna viitoare în Italia.

Iluzia “profiturilor neașteptate”

Există o problemă: dacă principala opțiune este un plan al SUA de a împrumuta bani Ucrainei, eventual în tandem cu alte state din G7, în ce palmă  se pun „profiturile neașteptate” estimate de pe urma sutelor de miliarde de dolari din activele înghețate ale Rusiei deținute în Occident? Concret, de ce nu apar  banii?

Detaliile precise ale împrumutului – inclusiv scadența, rata dobânzii, dacă va fi acordat direct sau prin intermediul unui intermediar, cum ar fi Banca Mondială – rămân în ceață.

Dar Washingtonul consideră că orice astfel de împrumut este „condiționat” de alocarea de către UE a profiturilor din active pentru rambursare și de garantarea faptului că „activele băncii centrale rusești deținute în UE rămân imobilizate până când Rusia va fi de acord să plătească pentru daunele cauzate Ucrainei”.

Cea mai mare parte a activelor Rusiei sunt deținute în depozitarul central de valori mobiliare Euroclear din Belgia, generând profituri estimate la 3 miliarde de euro pe an.

Nu e clar dacă profiturile  ajung la nivelul rambursărilor solicitate sau dacă UE  reușește să convină asupra unei prelungiri a sancțiunilor. Unele guverne europene de tem de potențiale repercursiuni financiare internaționale și de răspunsul Rusiei. În plus, cine știe când se va termina războiul?

Un alt plan luat în considerare ar implica ca UE – împreună cu alte națiuni din G7 – să emită, de fapt, împrumuturi bilaterale pentru Ucraina, garantate de profiturile obținute din activele rusești înghețate în propria jurisdicție.

Ar necesita, eventual, ca UE să utilizeze „marja de manevră” din cadrul bugetului său comun – un pas care ar necesita, de asemenea, un acord unanim. „Timpul necesar pentru a pune în aplicare astfel de garanții, împreună cu constrângerile juridice și operaționale, nu ar facilita o punere în aplicare rapidă a acestei opțiuni”, conchide documentul.