Epoca sclavagismului. Statul ia cu japca aproape jumătate din salarii că să evite impozitarea profitului

Un studiu coordonat de Blocul Național Sindical (BNS) privind deficiențele din piața muncii arată că statul își ia majoritatea veniturilor din supraimpozitarea pe muncă, evitând taxarea profitului. Astfel, suma încasată din contribuțiile sociale obligatorii practicate în România este de 5,27 ori mai mare decât suma totală a încasărilor din impozit pe profit. De altfel, 52,55% din veniturile bugetari vin din contribuții și impozitări pe salarii și doar 12,3% din impozitul pe profit.

Felul în care statul român își adună veniturile la buget arată că epoca sclavagismului nu a apus. Aproape jumătate din banii obținuți prin muncă sunt luați la buget, numai din supraimpozitarea pe salarii, creând un dezechilibru uriaș între taxarea muncii și taxarea capitalului. Contribuțiile de asigurări sociale reprezintă cea mai mare pondere la formarea veniturilor curente bugetare, ajungând la 35,74% în 2024. Acest aspect este expresia unei supraimpozitări prin contribuții, cu grave implicații în economie, povara fiscală ridicată asupra angajaților și angajatorilor descurajând angajările formale și stiumulând munca “la negru” sau munca sub-declarată, se arată într-un studiu coordonat de Blocul Național Sindical, privitor la deficiențele din piața muncii. Situația de fapt determină dezechilibre pe piața forței de muncă și scăderea competitivității la nivel internațional, inclusiv tentația spre alte forme de fiscalizare a altor venituri din muncă. Impozitul pe salarii și venit reprezintă o pondere semnificativă în veniturile fiscale, în ultimul an de analiză ajungând la ponderea maximă de 16,81%, ceea ce este semnificativ mai scăzut decât contribuțiile de asigurări, dar este tot afferent impozitării muncii, cu aceleași consecințe negative asupra forței de muncă, se arată în studiul BNS. În același timp, impozitul pe profit are o contribuție modestă la formarea veniturilor bugetare, în 2024 reprezentând abia 12,3% din veniturile fiscale, respectiv 6,78% din veniturile curente, ceea ce demonstrează existența unei presiuni fiscale mult mai scăzută asupra capitalului, prin prisma impozitului pe profit, decât asupra angajaților.

Dezechilibru în politica fiscală

Potrivit datelor din studiul BNS, valoarea încasărilor bugetare provenite din cotele de contribuții sociale obligatorii practicate în România este de 5,27 ori mai mare decât suma totală a încasărilor din impozit pe profit, de 3,86 ori mai mare decât suma totală a impozitelor pe salarii și pe venit și de 1,57 ori mai mare decât suma totală a încasărilor din TVA. Politica fiscală în România apare ca fiind dezechilibrată, resursele financiare bugetare bazându-se în exces pe impozitarea muncii, prin contribuții și impozit pe salariu și venit, și nefiind suficiente pentru funcționarea curentă – deficitul de 8,65% din PIB al anului 2024 fiind elocvent în acest sens. ”Acest tip de presiune (excesivă) asupra angajaților este de natură să limiteze ocuparea forței de muncă, să favorizeze mascarea veniturilor din muncă și chiar să perpetueze munca <<informal>> – fie plata mixtă a veniturilor salariale (contract de muncă + alte forme), fie efectiv munca nedeclarată și nefiscalizată, datele statistice arătând că numărul acestora este de circa 1,7 milioane.

18,7 miliarde de lei pierduți

Dacă un milion de persoane care ar presta în prezent muncă nedeclarată ar intra în baza de impozitare, la nivelul salariului minim brut pe economie, având în vedere că pentru acest nivel 37,74% din costul salarial se duce la buget (1.560 de lei) iar „banul în mână” al angajatului este de 2.574 de lei, plusul anual de încasări bugetare reprezentând impozite și contribuții la nivel anual ar fi 18,7 miliarde de lei, susține BNS. Suma astfel estimată, reprezintă 10% din contribuțiile de asigurări sociale încasate în 2024, ceea ce ar permite, cel puțin teoretic, scăderea cotei contribuțiilor cu 3,5 puncte procentuale, de la 35% la 31,5%, cu efect neutru asupra bugetului, dar cu reducerea excesivității contribuțiilor sociale. ”Ca sarcină fiscală generală (nu în cazul fix al salariului minim brut, unde deducerea suplimentară de 300 de lei doar pentru acest nivel, distorsionează semnificativ impozitarea veniturilor din muncă și aglomerează și mai mult forța salarială din România în zona salariilor mici), pentru munca remunerată prin contract individual de muncă, sarcina fiscală (banii care rămân la stat) din costul forței de muncă este de 42,79%, în timp angajatul rămâne cu „bani în mână” în proporție de 57,21% din costul brut salarial, ca venit net”, se mai precizează în studiul BNS.