Hidroenergia, frânată de la Bruxelles, pe motiv de schimbări climatice

Față de 2020, an de secetă extremă, producția de hidroenergie în acest an a scăzut la jumătate. Încercările autorităților de a da vina pe secetă pentru reducerea drastică a producției nu sunt susținute de realitate. Cu peste 6.600 MW instalați, hidroenergia a ajuns să dea în sistem o medie de 1.000 MWh, uneori chiar și la 500 MWh pe anumite intervale orare. Manevrele fac parte din politica dictată de la Bruxelles, prin care se dorește minimalizarea și restrângerea acestei surse curate de energie.

De o bună bucată de vreme se fac demersuri pentru inducerea ideii la producția de hidroenergie că atât s-a putut. Că seceta prelungită ar fi secat aproape toate sursele de apă și colosul Hidroelectrica nu ar mai fi putut da în sistem decât cantități infime.

Specialiștii din sector au avertizat în acest an că hidroenergia este ținută în stand-by, comenzile venite din partea Dispecerului Energetic Național fiind foarte mici, în principal pentru a face loc energiei din eoliene și fotovoltaice, care au prioritate absolută. Pentru că nu a fost lăsată să producă, nici venituri nu prea a avut, de bine ce a fost scoasă pe bursă, cu aprobarea statului român, provocându-se, astfel, o scădere a valorii acțiunilor. Producția cu frâna de mână trasă la Hidroelectrica nu poate fi însă explicată doar prin prioritizarea, nefastă, de altfel, a regenerabilelor agreate de Bruxelles.

Și asta pentru că, în timp ce Hidroelectrica primea comandă de doar 500 MWh, de exemplu, România importa masiv energie. Pe lângă manevrele care favorizează importurile, cu impact direct asupra prețurilor mari la energie din țara noastră, obstrucția hidroenergiei este făcută cu bătaie lungă. Comisia Europeană a exclus, aproape pe șest, hidroenergia din tranziția verde, punând bariere legate de o așa-zisă afectare a mediului, astfel că niciun proiect nu s-a mai putut demara. Chiar și prăpăditele de microhidrocentrale, cu finalizare în proporție de 80-90%,întâmpină piedici din partea ONG-urilor, care fac presiuni în instanțe și la Bruxelles pentru a le opri definitiv. Pe lângă toate acestea, anunțurile Hidroelectrica de dezvoltare a unor proiecte de energie eoliană și fotovoltaică nu fac decât să confirme direcția trasată.

Chestia cu schimbarea climatică

Argumentele Comisiei Europene pentru reducerea hidroenergiei sunt legate, oficial, de schimbarea climatică. Astfel, dacă tot vine încălzirea globală, nici apă nu vom avea, cele mai ”zdrobitoare” exemple fiind perioadele de secetă din sezonul cald. Pe acest considerent, seceta extremă se manifestă, deși nu întotdeauna, pe timpul verii, celelalte anotimpuri fiind destul de bogate în precipitații.

În acest sens, putem privi recenta alertă de inundații după creșterea debitelor Dunării în Europa. Deci rezervele de ape din lacurile de acumulare și nu numai se refac și putem utiliza hidroenergia la putere maximă cel puțin 9 luni dintr-un an. Și asta în timp ce fotovoltaicele produc semnificativ doar vara și doar pe timpul zilei, iar eolienele produc absolut impredictibil și din ce în ce mai puțin, după cum s-a văzut în acest an.

Ideea fixă a Comisiei Europene pentru alimentarea cu energie doar din eoliene și fotovoltaice, sau în proporție de peste 90%, este halucinantă. Agenția Internațională a Energiei, care cântă în strună tranziției verzi a Comisiei Europene, a încercat, timid, să atingă subiectul flexibilității sistemului, care înseamnă, de fapt, să ai o acoperire în capacități care să îți producă energie atunci când nu e soare și nu bate vântul. Dintre acestea, cea mai sigură și cea mai rapidă la pomparea în sistem este hidroenergia. Grupurile pe gaze pornesc greu și produc, evident, cea mai scumpă energie, iar nuclearul nu are aproape deloc flexibilitate, producția fiind constantă.

Producție cu țârâita

Rapoartele Hidroelectrica arată o scădere constantă a producției, ajungându-se în trimestrul III al acestui an la o înjumătățire a acesteia față de același trimestru al anului 2020, când seceta a fost asemănătoare. Față de trimestrul III 2023, producția a scăzut cu 22%, iar vânzările de energie s-au redus cu 24%. Astfel, dacă în trimestrul III al anului trecut Hidroelectrica a produs o cantitate netă de energie electrică de 3.476 GWh, în cel de-al treilea trimestru al acestui an s-au produs doar 2.709 GWh.