Parteneriatul public-privat, găselnița care scoate bunurile și infrastructura din proprietatea statului

Ministerul Finanțelor a publicat un proiect de ordin privind aprobarea ghidurilor și metodologiilor pentru pregătirea proiectelor de parteneriat public-privat, un tip de contract extrem de complicat, în care experiența și competența autorităților este zero. Un lucru dubios apare la capitolul identificarea și calculul impactului acestor parteneriate asupra datoriei publice, în care se specifică faptul că proprietatea economică asupra bunurilor poate deveni privată, dacă investițiile și riscurile aparțin în majoritate părții private.

Parteneriatele public-privat (PPP), experimentate și impuse Complexului Energetic Oltenia, prin PNRR și OCDE, au dat mari bătăi de cap administrației, ajungându-se chiar la un blocaj într-unul din contractele pentru construirea unei centrale pe gaze. Conducerea Complexului a solicitat consultanța unui avocat specializat în asemenea parteneriate, dat fiind domeniul absolut necunoscut și nepracticat în România.

Acum, Ministerul Finanțelor a emis un proiect de ordin cu ghiduri referitoare la parteneriatele de tip public-privat și concesiuni, din care, cu siguranță, extrem de puțini vor înțelege câte ceva, dat fiind complexitatea și dificultatea concepției. Unul dintre capitole, însă, conține prevederi dubioase, din care reiese că statul, aflat într-un asemenea parteneriat, poate pierde proprietatea bunului rezultat din investiție, dacă partenerul privat cotizează mai mult.

Astfel, potrivit Metodologiei și Ghidului pentru Identificarea și Calculul Impactului PPP asupra Datoriei Publice și Deficitului Bugetar, proprietatea economică asupra unui bun dintr-un PPP sau dintr-o Concesiune nu poate fi împărțită între administrația publică și contractantul privat și trebuie înregistrată fie ca bun public, fie ca bun neguvernamental, în conformitate cu normele SEC (Sistemul European de Conturi).

Alocarea riscurilor

Prin urmare, dacă bunul dintr-un PPP sau dintr-o Concesiune este înregistrat în bilanțul administrației publice, atunci întreaga valoare a bunului din PPP sau din Concesiune și pasivele aferente acestuia trebuie înregistrate în bilanțul administrației publice. Decizia cu privire la proprietatea economică și, prin urmare, tratamentul statistic al proiectului de PPP sau de Concesiune se bazează în principal pe alocarea riscurilor și a recompenselor asociate bunului, susține Ministerul Finanțelor.

”În cazul în care alocarea riscurilor și a recompenselor nu este concludentă, proprietatea economică îi revine părții care deține controlul economic asupra bunului conform contractului, adică părții care controlează specificațiile, exploatarea și serviciile furnizate în urma utilizării acestuia și deține controlul asupra bunului după încheierea duratei contractului. Astfel, proprietatea economică ar trebui atribuită părții care va obține cele mai multe recompense și va suporta cele mai multe riscuri asociate cu bunul. Ca regulă de bază, bunurile din PPP și din Concesiune pot fi considerate neguvernamentale (adică înregistrate în afara bilanțului administrației publice) dacă există dovezi solide că antreprenorul privat suportă majoritatea riscurilor și primește majoritatea recompenselor asociate cu aceste bunuri”, se arată în proiectul de act normativ.

Tarife de utilizare

În cazul proiectelor de Concesiune, majoritatea veniturilor antreprenorului privat provin din tarifele de utilizare, iar plățile din fonduri publice (dacă ele există) constituie o minoritate din veniturile contractantului. Prin urmare, în acest caz, concesionarul suportă, de obicei, cea mai mare parte a riscului comercial și, deci, proprietatea economică și, prin urmare, pasivele concesiunii sunt alocate, cel mai frecvent, contractantului privat.

Pentru ca proiectul de Concesiune să nu fie inclus în bilanțul administrației publice, trebuie îndeplinite următoarele condiții: concesionarul trebuie să fie o societate privată sau o societate publică autonomă, plățile efectuate de utilizatorii bunului către Concesionar trebuie să reprezinte majoritatea (peste 50%) veniturilor contractantului privat conform contractului de Concesiune, fie direct, fie indirect, iar majoritatea costurilor de construcție (sau de renovare) sunt suportate, conform contractului, de cãtre concesionar, se mai precizează în proiectul de ordin al Ministerului Finanțelor.