Poate China să împartă Occidentul?

Organizarea recentei vizite a președintelui chinez Xi Jinping în trei țări europene – Franța, Serbia și Ungaria – pare să fi fost planificată meticulos. În cadrul grupului G7, Franța este adesea un actor independent. În cadrul Uniunii Europene, Ungaria este considerată, din 2010, cel mai independent membru, în timp ce Serbia s-a confruntat cu critici din partea SUA și a Europei pentru poziția sa pro-Rusia și pro-China.

De la izbucnirea pandemiei Covid-19, lanțurile globale de aprovizionare au fost perturbate, iar presiunile inflaționiste au crescut. Conflictul dintre Rusia și Ucraina a exacerbat și mai mult aceste probleme, relatează Modern Diplomacy.

Escaladarea blocadei tehnologice a SUA împotriva Chinei a afectat, de asemenea, marile companii din industria cipurilor, precum ASML, declanșând nemulțumiri semnificative.

Divizare imposibilă

Prin urmare, vizita lui Xi(și, în general, poziția geopolitică a  Chinei) pare o încercare de a diviza Ocidentul. Cu toate acestea, America are o coeziune puternică cu aliații săi, ceea ce face imposibilă divizarea.

În modelul celor patru stadii ale civilizației propus de Kung Chan, fondatorul grupului de reflecție ANBOUND, cu sediul la Beijing, Occidentul și Japonia aparțin stadiului „stabil”, aderând la elementele de bază ale civilizației moderne, cum ar fi democrația liberală și economia de piață.

Acest lucru are ca rezultat o coordonare generală ridicată între țările occidentale în afacerile internaționale. De exemplu, în timpul conflictului dintre Rusia și Ucraina, națiunile vest-europene au impus sancțiuni Rusiei, tăind chiar și importuri importante de gaze naturale.

Similitudinea etapelor de civilizație consolidează coeziunea internă între țările occidentale. Chiar și în perspectiva revenirii lui Donald Trump la Casa Albă, țările vest-europene nu sunt pregătite să facă pace cu Rusia separat. În regiunea Asia-Pacific, Japonia și Coreea de Sud au participat în mod activ la alianțe regionale pentru a limita China.

Deși forțele populiste sunt proeminente în Occident, nu există o dorință generalizată de a abandona democrația liberală. Sprijinul pentru mișcările populiste provine adesea din nemulțumirea față de establishment mai degrabă decât din dorința de a avea un sistem politic alternativ.

Memoria istorică joacă un rol crucial

Statele Unite sunt deseori văzute ca un salvator al lumii occidentale în momente istorice critice: debarcarea din Normandia în 1944, Planul Marshall sau podul aerian din Berlin sunt considerate acte de salvare. Țările din Europa de Est văd SUA ca pe un eliberator de sub dominația sovietică, ceea ce le întărește solidaritatea față de hegemonul global.

Potrivit unui sondaj al Consiliului European pentru Relații Externe (ECFR), o parte semnificativă a europenilor consideră China drept un concurent sau o amenințare, mai ales dacă  oferă asistență militară Rusiei.

Asemănarea etapelor de civilizație și punctele comune instituționale servesc drept forțe adezive puternice, legând țările occidentale de SUA.

Vizita lui Xi în Europa a avut rezultate politice și economice. Dar Serbia joacă un rol marginal în regiune, iar Ungaria nu este un jucător important în UE. Deși Franța a semnat acorduri de cooperare cu China, a făcut, de asemenea, pași cruciali în cooperarea militară cu Japonia, ceea ce sugerează că rolul militar al Hexagonului în confruntarea cu China este mai important decât legătura economică.

Per ansamblu, chiar dacă China încearcă să exploateze contradicțiile din cadrul Occidentului, coeziunea dintre țările occidentale  le  va asigura menținerea  sub conducerea SUA.