Tărăgănarea proiectului centralei de acumulare prin pompaj de la Tarnița-Lăpuștești, care ar asigura o parte principală din stabilitatea sistemului energetic, prin stocarea a 1.000 MWh, a luat sfârșit. Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a anunțat că proiectul va fi majoritar privat, prin investitori străini, evident, astfel că obiectivul strategic energetic nu va aparține României, aruncând în aer independența energetică a țării.
De-a lungul ultimilor ani, de câte ori venea câte o companie din China sau Coreea de Sud, cu expertiză în domeniu și dispusă să se apuce de treabă în ce privește demararea proiectului strategic energetic de la Tarnița, Guvernul se sucea brusc.
Mai mult, s-a mers chiar până la desființarea societății de proiect Hidro Tarnița, executată de fostul ministru al Energiei, Virgil Popescu, un inamic îndârjit al acestui obiectiv, pe care îl considera ineficient economic. La fel cum a considerat ineficientă economic și investiția în terminalul grecesc de gaze lichefiate, România pierzând milioane de euro din această oportunitate ratată. Revenind la Tarnița, pe care mass-media, nu se știe exact sub ce influență, continuă să-l numească ”proiectul mamut”, argumentul zdrobitor ar fi costul ”uriaș” de circa un miliard de euro al acestuia. Sigur, fiind al statului român și având o importanță vitală pentru sistemul energetic național, un miliard de euro pentru stocare de 1.000 MW este foarte mult.
Comparativ, cele peste 9 miliarde de euro pentru un proiect nefinalizat al reactoarelor modulare americane, cu doar 460 MW capacitate, reprezintă un fleac. Un miliard de euro pentru securitatea energetică a României este imposibil de găsit, însă statul se împrumută de zeci de miliarde de euro pentru a plăti, în avans, armamentul din SUA, care să ne apere de invazia rușilor.
Majoritar privat
Actualul ministru al Energiei, Sebastian Burduja, se agită de aproape un an, prin declarații, să relanseze proiectul Tarnița. SAPE, societatea ministerului, a tot lansat și amânat licitații pentru studiul de fezabilitate, la care, se aude, abia acum s-ar fi depus două oferte. Problema cea mai mare este că proiectul nu mai are nevoie de un studiu de fezabilitate, pentru că acesta este deja făcut.
Pretextul scoaterii din schemă a studiului ar fi că acesta aparține Hidroelectrica, societate de stat, care s-ar fi înscris la masa credală a fostei societății de proiect Tarnița- Lăpuștești, tot a statului. Deci statul nu se înțelege cu statul și atunci mai trebuie aruncați niște bani și, mai ales, trebuie întârziat proiectul cu 2-3 ani. Dar, după toate bâlbele ministeriale, apare anunțul șoc. ”Vom avea un partener majoritar privat, sau mai mulți parteneri privați. Pentru că ei vor avea tot interesul să ducă proiectul la bun sfârșit, să gestioneze costurile în mod eficient. Dacă facem un vehicul integral de stat, este foarte posibil să vedem aceeași sinecură. Va fi un parteneriat public-privat, cu un studiu de fezabilitate actualizat”, a declarat ministrul Energiei, Sebastian Burduja.
Prins și în strategie
Proiectul hidrocentralei de la Tarnița a fost prins și în Strategia energetică a României. Potrivit studiului de fundamentare a acestui proiect, apărut în 2019, oportunitatea și necesitatea realizării proiectului centralei hidroelectrice cu acumulare și pompaj (CHEAP) Tarnița -Lapuștești se baza pe mai multe avantaje și funcțiuni asigurate pentru sistemul energetic național. Printre acestea se numărau creșterea gradului de siguranță al SEN, transferul energiei electrice de la golul de sarcină la vârf, arbitrajul pieţei de energie electric, rezerva de avarie de scurtă durată, rezerva secundară și rezerva terțiară, precum și reglajul frecvență-putere și rezerva turnantă. Totodată, proiectul are capacitatea de a restabili interconexiunile de rețea în cazul în care se produce o pană de curent și, mai ales, ajută la implementarea și gestionarea SEN a surselor regenerabile intermitente de energie electrică, asigurând condiții optime pentru instalarea unei puteri mai mari de 4.000 MW în centralele electrice eoliene.