Sfârșitul anului 2026, dacă va rezista până atunci, va însemna scoaterea din funcțiune a reactorului 1 de la Cernavodă, pentru o retehnologizare care va dura cel puțin doi ani. Până atunci, niciuna dintre centralele pe gaze, care înregistrează deja întârzieri, nu vor fi finalizate. Din 2025, vor mai fi scoase din funcțiune alte grupuri pe cărbune, astfel că ne vom trezi într-un colaps total al sistemului energetic.
Autoritățile naționale din domeniul energiei s-au tot felicitat reciproc pentru eforturile uriașe de a evita prăbușirea sistemului în plină vară, pe fondul unui consum ridicat și a unei producții anemice a regenerabilelor. Șeful Dispecerului Energetic Național, Virgiliu Ivan, tot atrage atenția că în actualul sezon rece am putea fi nevoiți să importăm la capacitatea maximă a interconexiunilor, adică 3.000 MWh. Dacă avem noroc ca aceștia să fie și disponibili în orele de vârf. Căci așa merg treburile în România. Conducătorilor de instituții din acest domeniu le trec fiori reci cam în fiecare zi, în încercarea disperată de a evita un blackout. Sebastian Burduja, băiat carismatic, de altfel, o ține pe a lui, imperturbabil, enumerându-ne, aproape obsesiv, contractele semnate pentru marea salvare a sistemului energetic, care, în opinia lui și a Comisiei Europene, va veni din regenerabile.
Curios este faptul că, pe fondul vocii unice, niciun specialist din sistem nu a observat catastrofa din vară, când regenerabilele nu au produs decât sporadic. Și spun catastrofă pentru că, dacă nu au produs în sezonul cald, cum să ne imaginăm că vor produce în sezonul rece? Datele Transelectrica, în ce privește producția și consumul pe intervale orare, ne arată clar că iarna fotovoltaicele intră pe minus nu numai noaptea, ci și pe timpul zilei, iar eolienele reprezintă cea mai imprevizibilă sursă de energie regenerabilă. Și asta pentru că la 18.01, de exemplu, poți să ai o producție de 2.500 MWh, pentru ca la 18.15 să scadă la 30 MWh. Cei din sistem știu mai bine.
Pe ce ne bazăm?
În ce privește eolienele, s-au tot făcut studii din care a reieșit că am avea un potențial mediu în zona Mării Negre. Dar momentul în care eolienele offshore vor începe să producă este atât de departe, încât nici măcar nu ne putem baza pe ele în următorii 20 de ani. În ce privește zona de Sud a țării, Transelectrica a tot anunțat că nu mai e loc de altele. Și nu mai este loc pentru că nici investițiile nu sunt făcute, dar, mai ales, nici nu ai unde evacua producția, atunci când există. Totul se desfășoară pe o zonă destul de restrânsă, pentru că să trimiți energia mult mai departe, cu investițiile de rigoare, înseamnă pierderi mari de putere, deci nerentabil.
Dar de ce să vorbim de rentabilitate când statul român, de dragul partenerului strategic american, e dispus să plătească pentru un SMR de 460 MW mai mult decât pentru două reactoare nucleare de 1.400 MW? Și, pentru că am ajuns la reactoare, pericolul cel mai mare pentru sistemul energetic național va veni la sfârșitul anului 2026, când reactorul 1 intră într-o retehnologizare de minimum 2 ani. Dacă va rezista până atunci, că anul acesta s-a oprit accidental de vreo trei ori. Când vor ieși permanent 700 MW din sistem, ce vom pune în loc? Fotovoltaicele și eolienele, va răspunde Burduja. La întrebarea aceasta trebuie însă să răspundă chiar șeful Dispecerului Energetic Național, care tot încearcă, discret, bineînțeles, să tragă semnale de alarmă.
Nimic nu va fi gata
Tăierile de panglici pentru 20 MW în baterii de stocare nu ne vor ajuta cu nimic. Evident, mai urmează câteva, însă nu vor rezolva problema. Grupurile pe gaze vor fi gata, în cel mai fericit caz, prin 2028, astfel că, în 2027, suntem complet descoperiți. Am mai spus și am să repet. Degeaba adună ministrul Energiei zeci de mii de MW în regenerabile, dacă nu ai capacități de producție în bandă care să-ți acopere, în orice moment, vârfurile de consum, chiar și luând în calcul importurile. Până atunci, avem de trecut iarna aceasta, care se anunță una foarte friguroasă, cu importuri de 3.000 MWh, dacă vom avea de unde, și cu obligația de a susține și sistemele energetice din Ucraina și Republica Moldova.