Donald Trump nu a blufat până la urmă. În drum spre Superbowl, președintele american și-a făcut timp pentru a impune tarife de 25 % la importurile de oțel și aluminiu, intensificând un război comercial care se prefigura încă de la instalarea sa la Casa Albă luna trecută.
Aceste măsuri vor afecta puternic Australia, Mexic și producătorii din Asia de Est. Dar vor da o lovitură definitivă industriei siderurgice europene, cu excepția cazului în care UE abandonează nefastul Green Deal.
Piața bursieră nu a avut niciun dubiu asupra locului în care se va resimți impactul principal al tarifelor lui Trump, relatează The Spectator. Acțiunile tuturor marilor producători europeni, cum ar fi ArcelorMittal, Voestalpine, Thyssenkrupp și Salzgitter, au scăzut brusc la începutul tranzacționării de luni dimineață. Nu este greu de înțeles de ce. SUA reprezintă 13% din vânzările ArcelorMittal, compania recunoscând săptămâna trecută că tarifele ar putea să o coste 100 de milioane de dolari pe trimestru.
Dar chiar și aceste previziuni îngrozitoare ar putea păli în comparație cu ceea ce vor însemna tarifele pe termen lung pentru producătorii europeni.
Țări precum Mexicul și Canada au mai mult spațiu de manevră pentru a negocia o cale de a scăpa de taxe și mai multă flexibilitate în ceea ce privește costurile pentru a face față. În schimb, oțelarii din Europa erau deja într-o situație groaznică, chiar înainte ca Trump să ajungă la putere.
Acțiunile Thyssenkrupp au scăzut cu 58% în ultimii cinci ani, iar conducerea a anunțat că intenționează să reducă 40% din forța de muncă în următorii ani. Thyssenkrupp nu este singura: acțiunile Salzgitter au scăzut cu aproximativ o treime în ultimul an. Pentru companiile care se luptă deja pentru supraviețuire, tarifele la exporturile lor americane s-ar putea dovedi fatale.
Încă un pas spre dezindustrializare
Bruxelles-ul va veni cu o listă de măsuri de retorsiune pentru a încerca să-l forțeze pe Trump să renunțe. În realitate, Europa trebuie să se învinovățească doar pe ea însăși pentru starea dezastruoasă a industriei sale.
Determinarea sa de a atinge obiectivele Net Zero înaintea restului lumii a contribuit la creșterea costurilor energetice industriale cu mult mai mari decât în SUA (un procent extraordinar de 158% pentru electricitate și 345% pentru gaz în 2023, conform Institutului Brugel). Având în vedere că energia poate reprezenta 20 %, sau mai mult, din costurile unei oțelării, aceasta este o povară paralizantă.
UE trebuie să renunțe la isteria climatică și să ofere producătorilor săi posibilitatea de a reduce costurile și de a concura pe piețele americane în ciuda tarifelor. Din păcate, există foarte puține șanse ca acest lucru să se întâmple. În schimb, siderurgia va fi lăsată să moară, completând încă un pas spre dezindustrializarea accelerată a continentului.