Din 2022, euro a fost o monedă-cheie la nivel mondial, după dolar. Și-a demonstrat rezistența în ciuda pandemiei de coronavirus, a războiului Rusiei în Ucraina și a conflictului din Orientul Mijlociu.
Ponderea estimată a euro în utilizarea valutei internaționale se ridică la peste 19 %, un nivel care a rămas în general stabil în ultimii cinci ani.
Cu toate acestea, locul euro pe scena mondială nu poate fi considerat de la sine înțeles, după cum arată un raport al Băncii Centrale Europene.
Sunt necesare mai multe reforme, relatează Financial Times. Rolul din ce în ce mai important al Chinei în comerțul mondial încurajează utilizarea monedei sale. Până în 2023, ponderea yuanului a crescut la aproximativ un sfert pentru bunuri și o treime pentru servicii. Este în cursă cu euro pentru a deveni a doua cea mai utilizată monedă în finanțarea comerțului.
Fragmentarea sistemului monetar nu mai este o posibilitate îndepărtată
Istoria arată că evoluția monedelor globale este profund interconectată cu cea a ordinii geopolitice globale. Într-o lume din ce în ce mai multipolară, există semne că fragmentarea sistemului monetar nu mai este o posibilitate îndepărtată. Pentru a se diversifica și a se proteja împotriva riscurilor geopolitice, băncile centrale – în frunte cu cea a Chinei – acumulează aur în cel mai rapid ritm înregistrat după cel de-al doilea Război Mondial.
Dar nicăieri altundeva riscurile de fragmentare a sistemului monetar nu sunt mai vizibile decât în cazul plăților internaționale. China, Iranul și Rusia și-au creat propriile sisteme de mesagerie pentru plăți transfrontaliere, în timp ce membrii BRICS au început să discute despre o platformă „punte” pentru a lega plățile și decontarea digitală.
Avantajele statului de monedă internațională
Având în vedere aceste schimbări, există motive economice și politice convingătoare pentru a încerca să se păstreze statutul de monedă globală al euro. Acest statut aduce beneficii tangibile cetățenilor europeni, cum ar fi costurile scăzute ale împrumuturilor pe piețele internaționale de capital și protecția împotriva volatilității cursului de schimb.
În plus, într-un peisaj geopolitic fragmentat, statutul de monedă internațională al euro oferă autonomie strategică, protejându-i pe europeni de presiunile financiare externe.
Pe plan intern, atractivitatea monedei euro pentru investitorii străini depinde de menținerea încrederii în stabilitatea acesteia, susținută de așteptări bine ancorate în ceea ce privește politicile economice. Majoritatea administratorilor de rezerve oficiale și-au exprimat interesul de a-și spori deținerile în euro, dar observă că atractivitatea monedei este îngreunată de lipsa activelor cu rating ridicat și a titlurilor de creanță emise la nivel central.
Construirea unei veritabile uniuni europene a piețelor de capital trebuie să meargă mână în mână cu eforturile de consolidare a dimensiunii fiscale a uniunii economice și monetare a UE.
Pe plan extern, blocul trebuie să dezvolte în continuare infrastructura pentru efectuarea de plăți transfrontaliere în euro cu partenerii-cheie. Ar putea implica, de exemplu, interconectarea sistemului Target de decontare instantanee a plăților din zona euro cu sistemele de plăți rapide din alte jurisdicții, fie prin legături bilaterale, fie prin conectarea la o platformă comună.
Robert Mundell – regretatul economist a cărui lucrare, câștigătoare a Premiului Nobel, a avut o influență atât de mare pentru crearea monedei unice europene – a spus odată despre euro: „În toate aspectele în care se aștepta ca din punct de vedere economic să aducă o îmbunătățire, a înregistrat o performanță spectaculoasă.”
Prin consolidarea stabilității, a lichidității și a conectivității, UE se poate asigura ca euro să rămână o piatră de temelie a sistemului monetar mondial.