Celebrul imn britanic devine astăzi o adevărată sintagmă de supraviețuire a Regatului Unit al Marii Britanii.
De ce Anglia?
Simplu! Pentru că cel mai puternic om de pe planeta Pământ este considerat a fi… Regele Angliei!
Doar că un imperiu cândva uriaș a intrat, încet-încet, la apă și se pare că i-a fost găsit și călcâiul lui Ahile. Încet-încet, Imperiul a pierdut perla coroanei – India, Canada, Australia etc., care, chiar dacă figurează încă drept membre ale Commonwealth-ului condus simbolic de același Rege al Angliei, și-au urmat propriul drum.
Grelele decizii istorice
Intrarea în Primul și al Doilea Război Mondial împotriva aliatului secular numit Germania; abandonarea titlului de „Regină a mărilor” după WWII, când flota devenise o grămadă de fier vechi, ciuruită de gloanțe și fie scufundată, fie avariată de submarinele și avioanele germane și japoneze; renunțarea la exploatările miniere care au furnizat combustibilul necesar Revoluției Industriale; eliminarea industriilor grele după anii 1990 și trecerea la zona financiară; pacea din Irlanda; renunțarea la producția de avioane militare și civile sub marcă proprie; intrarea în Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) și continuarea în cadrul Uniunii Europene – toate acestea sunt decizii istorice majore pe care Anglia a trebuit să le ia.
Brexitul este și el o decizie majoră, dar greșită, care astăzi cântărește cât toate celelalte la un loc.
Democrația în și à la Perfidul Albion
În discursurile politicienilor noștri și nu numai, Anglia este prezentată ca o adevărată campioană a democrației, ștergând cu buretele secole de crime, genocidul indian, masacrele africane, sclavagismul, Dieppe și multe altele.
Când Scoția a vrut să iasă din Regatul Unit, actorul Sean Connery fiind un fervent susținător al acestei dorințe populare, Perfidul Albion a reușit să blocheze în extremis decizia populară prin promovarea masivă a următoarelor idei:
- Ieșirea Scoției din Regatul Unit excludea Scoția din UE.
- Imposibilitatea plății pensiilor scoțienilor din cauza separării fiscale.
Practic, aceste două minciuni au adus exact cele două procente care au blocat independența Scoției, iar la doar câțiva ani distanță a venit… Brexitul.
Un deceniu de la Brexit
Între anii 1995-1998 mergeam o dată la șase luni la Londra pentru efectuarea antrenamentului la simulator și susținerea examenelor de licență de pilot pe avionul BAC 1-11.
La prima mea vizită acolo m-am lăsat atras de un anunț al unui magazin de electronice prezentat ca fiind în lichidare și de doi englezi buni de gură care invitau orice trecător să intre.
În interiorul magazinului trona, în spatele unei tejghele, un ins desprins parcă din filmele după operele lui Charles Dickens, care turuia non-stop. În spatele lui se afla un munte de cutii cu electronice pe care, dacă nu erai atent, ai fi crezut că sunt produse originale de marcă: Nipon versus Nippon, Kodak versus Kodack și tot așa.
Sistemul se baza pe o așa-zisă licitație deschisă în care fiecare amator licita cot la cot cu restul celor din magazin, iar englezul, cu favoriți uriași și turuind fără oprire, declara câștigătorul și îi smulgea banii fericitului cumpărător până să se prindă acesta că fusese păcălit cu atâta talent.
La prima tură m-am păcălit și eu cu un aparat foto frumos ambalat într-o cutie mare, în care încăpeau lejer vreo trei perechi de pantofi, și cu poze pe toate laturile.
Prinzându-mă că este ceva putred nu în Danemarca, ci chiar acolo, în mijlocul Londrei, am rămas puțin în așteptare, observând mai atent ce se întâmpla.
Și am văzut o schemă ingenioasă de tras țepe, organizată și originală, la care participau trei persoane – doi bărbați și o femeie – care licitau fie între ei, pentru ca orice inocent să vadă că sunt serioși, fie cu restul participanților, pentru a ridica prețul, retrăgându-se la final astfel încât fericitul câștigător să aibă senzația credibilă de corectitudine.
Așa că am intrat ușor în joc și, la licitațiile lor, am ridicat prețurile în ultimul moment, retrăgându-mă apoi cu o mină supărată și nefericită.
Nici escrocii nu s-au lăsat păcăliți și, după patru astfel de intervenții din partea mea, i-au trimis pe cei doi băieți din fața magazinului să mă scoată afară.
Astfel încât, după propria experiență și văzând cazul scoțian, m-am întrebat care va fi următoarea țintă și i-am spus atunci unui mare susținător al intrării României în UE că Anglia se pregătește să iasă din Uniunea Europeană.
M-a făcut nebun, anti-UE etc., dar l-am rugat să urmărească dacă Anglia și-a achitat cota fixă de membră a UE (echivalentul procentului din PIB) și care au fost, în mod real, beneficiile primite de această țară.
Ei bine, de aici se pare că a plecat și scandalul care a condus la Brexit, dar și la refuzul actual al UE de a reprimi Anglia.
Afacerea corvetelor englezești
Vă mai aduceți aminte cum România, care dorea să se reînarmeze pe linie vestică, a achiziționat avioane Hercules de la cimitirul de avioane, corvete englezești aflate pe cale de a fi folosite drept ținte de antrenament pentru aviație și apoi, după scufundare, drept adăpost pentru corali și pești etc.?
În ciuda semnalelor de alarmă trase de ofițeri patrioți, care au sesizat încă de pe atunci un lucru demonstrat acum cu prisosință de războiul ruso-ucrainean – și anume că Marea Neagră este, din punct de vedere militar și naval, doar un simplu lac mai mare și mai adânc.
Acest lucru face ca acele corvete ruginite și lipsite de armament să fi fost doar un pretext pentru plăți compensatorii bine mascate, în schimbul acceptării intrării României în NATO, la fel ca afacerea autostrăzii Transilvania cu americanii de la Bechtel, care câștigau mai mult când stăteau decât atunci când lucrau.
Clovnul regelui
Boris Johnson a câștigat cu brio acest titlu după prestațiile sale majore în cazul Brexitului.
Iar românii au achiesat direct la acordarea acestui titlu după ce nefericitul câștigător i-a jignit public de nenumărate ori.
Tot acest clovn este cel care l-a convins pe artistul de mucava Zelenski să continue războiul din Ucraina pentru ca Anglia să poată vinde armament și să încerce să pună mâna pe fondurile rusești din Regatul Unit.
Cât privește moralitatea clovnului, scandalul cu amanta lui a fost edificator.
God Save the King sau în loc de epilog
După ce Trump a șters pe jos cu Anglia, Regele Charles a mers să dreagă busuiocul, dar cam degeaba.
Așa că Anglia s-a reîntors la UE cu coada între picioare, oferind și Canada ca posibilă viitoare membră.
