Costurile de împrumut ale guvernului SUA au atins cele mai ridicate niveluri din ultimele decenii, alimentând îngrijorările că povara tot mai mare a datoriei țării poate declanșa o criză fiscală. Dar această criză nu s-a materializat încă.
Randamentul de referință al obligațiunilor de stat pe 10 ani se situează acum cu mult peste 5%, în timp ce costurile nete cu dobânzile sunt estimate la aproximativ 1,05 trilioane de dolari în primele 11 luni ale anului fiscal 2026, notează CNBS.
Spirala datoriei, adevărata amenințare
„Adevărata amenințare este spirala datoriei. Dacă dobânda generează datorie, iar datoria generează dobândă, în cele din urmă datoria va scăpa de sub control”, a declarat luna trecută Maya MacGuineas, președinta Comitetului pentru un Buget Federal Responsabil (think tank american specializat în politici publice), după ce randamentul obligațiunilor de trezorerie pe 10 ani a depășit 5%.
Scenariul de coșmar
Scenariul de coșmar este relativ simplu: investitorii solicită randamente mai mari pentru a acorda împrumuturi unui guvern puternic îndatorat; ratele mai mari cresc factura de dobânzi a Washingtonului; guvernul trebuie să împrumute mai mult pentru a-și onora obligațiile de plată; iar investitorii cer, la rândul lor, randamente și mai mari ca răspuns.
”Apocalisa fiscală nu este iminentă”
Totuși, unii experți ai pieței obligațiunilor afirmă că America este departe de un punct rupere fiscală, iar creșterea bruscă a randamentelor ar putea fi determinată în aceeași măsură de o economie suprinzător de rezistentă, cât și de temerile legate de datoria publică.
”Apocalisa fiscală nu este iminentă”, subliniază strategii TD Securities, Gennadiy Goldberg și Molly Brooks, într-o notă recentă. Banca estimează că cheltuielile cu dobânzile ale SUA în anul fiscal 2026 vor fi de aproximativ 1,1 trilioane de dolari și vor continua să crească dacă ratele dobânzilor rămân ridicate. Costurile de finanțare vor ajunge la 1,4 trilioane de dolari în anul fiscal 2027, 1,5 trilioane de dolari în 2028 și 1,6 trilioane de dolari în 2029, dacă randamentele se mențin în jurul nivelurilor actuale.
”Statele Unite își păstrează în continuare o mare parte din privilegiul ”exorbitant al dolarului” și din rolul de economie cu cea mai mare lichiditate. Prin urmare, suntem departe de o criză fiscală, a explicat Matthew Reese, directorul departamentului de strategii globale privind obligațiunile din cadrul L&G Asset Management.
”Dar situația s-ar putea schimba dacă ratele dobânzilor vor începe să provoace daune economiei și piețelor financiare”, avertizează Ian Lyngen, șeful departamentului Rates Strategy la BMO Capital Markets.
