Liderii europeni se întreabă dacă Statele Unite – fondatorul alianței transatlantice – mai sunt angajate față de securitatea Europei și a Occidentului în general. Declarațiile recente ale președintelui Donald Trump sugerează că răspunsul este negativ.
Și mulți dintre acești lideri cred acum că nu au de ales decât să declare independența strategică față de SUA și să lanseze un program de urgență pentru a-și apăra singuri continentul. Dar nu ar trebui.
În afară de cheltuielile incredibile pe care le presupune realizarea unei poziții credibile de apărare europeană fără sprijinul militar al SUA, chiar și exprimarea unei astfel de intenții riscă să grăbească un divorț total care ar amenința securitatea atât a Europei, cât și a Americii de Nord.
Europenii trebuie să-și asume povara apărării
Europenii pot face mai mult pentru a-și apăra continentul, astfel încât povara să nu cadă în mod disproporționat asupra Statelor Unite, scrie Foreign Affairs.
În anii următori, America și Europa se vor confrunta cu mai multe provocări militare interconectate: descurajarea Rusiei de la atacarea membrilor NATO, protejarea flancului sudic al Europei de consecințele instabilității din Orientul Mijlociu și Africa, apărarea intereselor alianței în Arctica și abordarea Chinei.
Factorul comun de care depinde cel mai mult succesul în toate aceste domenii este o bază industrială de apărare puternică, iar Europa trebuie să se concentreze în primul rând asupra acesteia pornind de la o evaluare cuprinzătoare a misiunilor specifice pe care va trebui să le îndeplinească pentru a-și garanta securitatea pe termen lung.
Atât timp cât Statele Unite continuă să se asigure că descurajarea nucleară a NATO rămâne credibilă, membrii europeni ar trebui să accepte sarcina de a apăra flancul estic vulnerabil al alianței prin mijloace convenționale.
Împreună, armatele europene au în prezent aproape două milioane de militari activi. Însă doar între 20 000 și 30 000 dispun de sprijinul logistic și mobilitatea necesare pentru a opera la o distanță considerabilă de bazele lor de origine pe perioade îndelungate.
Extinderea capacității de apărare a Europei va necesita subvenționarea producătorilor, facilitarea contractelor de achiziții pe mai mulți ani, extinderea producției cu dublă utilizare și achiziționarea de muniție în avans pentru a consolida stocurile. Sunt aceleași instrumente pe care Statele Unite încep să le utilizeze pentru a-și aborda propriile slăbiciuni ale industriei de apărare.
Costul total al inițiativelor pe care Europa ar trebui să le ia pentru a reînnoi alianța transatlantică ar depăși 100 de miliarde de dolari pe an. Înseamnă că, în medie, bugetele militare ale țărilor europene ar trebui să ajungă la 2,5% din PIB.
Mai presus de toate, Washingtonul trebuie să clarifice faptul că umbrela nucleară a Statelor Unite – un factor de descurajare crucial și testat în timp împotriva agresiunii ruse – rămâne în vigoare. America nu poate fi în siguranță dacă Europa este nesigură.