China: iluzia puterii maritime. Superioritatea numerică nu înseamnă totul

Marina Armatei Populare de Eliberare a Chinei (PLAN) a crescut rapid în ultimele decenii, devenind cea mai mare din lume după numărul de nave. Cu toate acestea, dimensiunea singură nu echivalează cu eficiența și capacitatea.

Potrivit unei analize Modern Diplomacy, deficiențele PLAN subliniază vulnerabilitățile sale. Proiecția puterii navale a Chinei rămâne un tigru de hârtie, care se clatină în fața examinării.

Lipsa experienței de luptă navală

Slăbiciunea PLAN este lipsa sa de experiență de luptă în lumea reală. Spre deosebire de Marina Statelor Unite și de alte marine QUAD, care au fost angajate în multiple conflicte și operațiuni comune în întreaga lume, marina chineză nu s-a confruntat cu lupte semnificative de la războiul sino-vietnamez din 1979.

Războiul naval modern necesită expertiză operațională în scenarii complexe, inclusiv conflicte de mare intensitate, și coordonarea grupurilor de atac ale portavioanelor – domenii în care personalul PLAN rămâne în mare măsură netestat.

Antrenamentele frecvente ale Chinei în Marea Chinei de Sud (SCS) prezintă adesea exerciții coregrafice, mai degrabă decât simulări de luptă realiste. De exemplu, în timpul exercițiului comun cu Rusia din 2021, PLAN s-a străduit să sincronizeze operațiunile cu aliatul său, dezvăluind lacune de interoperabilitate și de eficiență a comenzii.

Liaoning și Shandong, cele două portavioane ale Chinei, se află încă în stadiile incipiente ale dezvoltării unor capacități eficiente de atac.

Lipsa de experiență internațională agravează și mai mult aceste probleme. Navele PLAN implicate în misiuni anti-piraterie în Golful Aden au fost criticate pentru dependența excesivă de forțele aliate pentru sprijin logistic și operațional.

Tehnologie nesigură

Sistemele de armament autohtone ale Chinei sunt adesea departe de performanțele anunțate. Mult lăudatele distrugătoare de tip 055 sunt echipate cu sisteme avansate de radare și rachete, dar rapoartele sugerează defecțiuni frecvente în timpul testelor. În 2020, un distrugător de tip 055 s-a confruntat cu probleme de propulsie în timpul desfășurării sale inaugurale, forțându-l să se întoarcă prematur în port.

Rachetele chinezești anti-navă, precum DF-21D „carrier killer”, nu au fost încă dovedite în scenarii reale. Capacitatea rachetei de a ținti nave în mișcare în medii disputate rămâne teoretică, iar experții au exprimat îndoieli cu privire la fiabilitatea acesteia împotriva contramăsurilor avansate utilizate de adversari.

În plus, rapoartele de la partenerii de export indică probleme sistemice: achiziția de corvete chinezești de către Algeria în 2019 a arătat că senzorii de la bord și sistemele de armament au funcționat defectuos frecvent în condiții maritime dificile.

Mai mult o fațadă decât o forță

Națiunile QUAD (India, Japonia, Australia și Statele Unite) au subliniat importanța calității în detrimentul cantității, punând în contrast flotele lor testate în luptă cu forța neprobată a Chinei.

Coreea de Sud și Turcia câștigă teren pe piețele de apărare dominate în mod tradițional de China, oferind produse superioare din punct de vedere tehnologic și servicii post-vânzare.

Expansiunea rapidă a PLAN maschează vulnerabilități subiacente care îi subminează credibilitatea. Încrederea excesivă în superioritatea numerică, mai degrabă decât în progresul calitativ,  ar înseamna că puterea navală a Chinei este mai mult o fațadă decât o forță.