Congresul PNL de la Romexpo nu a fost despre „unitate”, „reformă” și „modernizare”. Ni s-a dezvelit în direct pe canalele de știri doar fotografia unui partid golit de identitate și umplut cu figuranți politici, gen Dragoș Pîslaru, activiști reciclați și nelipsiții obedienți de serviciu, ca Ludovic Orban. Ilie Bolojan și-a luat votul de încredere, dar a pierdut ceva mai important: un partid legendar.
Congresul s-a vrut o demonstrație de forță a familiei liberale, dar a ieșit, în schimb, o demonstrație de …singurătate politică. Din cei 2.500 de delegați convocați, aproape 700 au preferat să stea acasă. Iar în politică, absența nu este niciodată întâmplătoare, cu atât mai mult când omul care cere vot de încredere se laudă că „reformează” partidul și partidul îi răspunde printr-un boicot tăcut.
Bolojan, votat de USR-iști
Ilie Bolojan s-a reales fără emoții. De fapt, a fost votat de USR-iști, căci liberalii cu state vechi, cei care încă mai credeau că PNL este partid politic, nu o platformă de upload pentru progresiști rămași fără adăpost, nici nu s-au sinchisit să vină la Romexpo. Congresul a semănat mai degrabă cu o ședință comună între corporațiștii din USR și funcționarii disciplinați ai administrației locale. Departe de reuniunile de altădată pline de însemnătate ale formațiunii Brătienilor, decorul din 2026 a fost simbolic – liderii cu greutate din PNL au lipsit, preferând să stea stat la distanță.
În schimb, sala s-a umplut de aghiotanți, executanți și figuri reciclate din laboratorul tehnocrat-progresist al ultimilor ani. Dragoș Pîslaru, cel care are un scor de 1% la singura sa încercare de a fi legitimat de popor, a descoperit brusc liberalismul, exact la timp pentru a prinde un loc călduț în noua organigramă. Acum câțiva ani spunea că va face un pas în spate… și l-a făcut, direct la vârful PNL. Oana Gheorghiu și alți apostoli ai progresismului au fost tratați ca invitați de onoare într-un partid care, până mai ieri, poza în ultimul bastion al „dreptei tradiționale”.
Iar tabloul grotesc a fost completat de apariția USR-istului Radu Mihaiu, venit la congres cu trotineta. A fost „la țintă”: PNL-ul lui Bolojan pare exact o trotinetă politică – zgomotoasă, instabilă și convinsă că merge înainte chiar și atunci când pierde roți pe drum.
În tot acest timp, oamenii care au ținut partidul în teritoriu, de la primari, șefi de CJ, organizații întregi, au privit spectacolul ca niște chiriași evacuați din propria casă. Hubert Thuma a spus-o direct: „USR-izarea PNL nu este o simplă acuzație, e un proces”. Și, îl poate contrazice vreun liberal? Doar că procesul nu mai este ideologic, ci aproape administrativ. PNL nu selectează lideri, importă ambalaje, direct. Azi, cu Bolojan președinte, PNL nu mai construiește cariere – lipește etichete noi pe produse politice expirate.
Apropo de produse expirate, a lipsit ANPC-ul, să dea cu mătura, așa că s-a putut strecura în sală și Ludovic Orban. „Sică Mandolină”, omul care în pandemie închidea România și deschidea sticle de băuturi fine la Palat, dând chiolhanuri alături de miniștrii parteneri din USR, a venit să ceară voie „să se întoarcă acasă”. Discursul său a fost un amestec de penitență teatrală și aroganță securistică, un fel de „Iertați-mă, dar tot va trebui să mă suportați!”. În politica românească, pocăința durează exact până apare o funcție liberă.
Un priveghi pe muzică motivațională
Congresul lui Bolojan a avut aerul unui priveghi organizat cu muzică motivațională pe fundal. Toată lumea vorbea despre „viitor”, deși partidul își pierdea prezentul sub ochi.
Iar peste toate a plutit aroganța rece a lui Ilie Bolojan. Deranjat că jurnaliștii îi puneau întrebări, liderul liberal i-a certat scurt: „Fiți politicoși!”. Probabil l-a deranjat că i se puneau întrebări neprevăzute și se strica regia pregătită de UM Digi 24. În noul PNL, transparența funcționează ca în marile corporații: poți vorbi liber, atât timp cât spui ce trebuie.
Partidul Național Liberal se transformă. Nu mai este un partid liberal, ci un experiment de laborator în care membri importanți sunt înlocuiți cu tehnocrați de import și activiști care au „badge” european.
Ce simț devastator al ironiei are istoria! Partidul care se lăuda că reprezintă burghezia românească, antreprenorii și electoratul conservator de dreapta a ajuns să aplaude ONG-uri și politicieni globaliști care până ieri scuipau pe liberalism din studiourile televiziunilor „progresiste”.
Victoria lui Bolojan seamănă cu inventarul făcut înaintea lichidării firmei.
