Flancul estic, veriga slabă a NATO

Conform calculelor interne ale NATO, Europa dispune doar de o mică parte din capacitățile de apărare aeriană necesare pentru a-și proteja flancul estic, ceea ce pune în evidență amploarea vulnerabilităților continentului.

Statele NATO furnizează mai puțin de 5% din capacitățile de apărare aeriană considerate necesare pentru a proteja membrii săi din Europa Centrală și de Est împotriva unui atac la scară largă, scrie Financial Times.

Miniștrii de externe ai NATO sunt reuniți la Praga pentru două zile de discuții menite să pregătească summitul liderilor alianței care va avea loc în iulie la Washington, unde consolidarea apărării europene va fi un subiect central.

Unii lideri europeni și oficiali militari au declarat că Rusia ar putea avea capacitatea de a ataca un stat membru NATO până la sfârșitul deceniului.

Eșecul statelor europene membre NATO din ultimele luni de a furniza Ucrainei echipamente suplimentare de apărare aeriană a subliniat stocurile lor limitate.

Anul trecut, Germania a lansat inițiativa Sky Shield, împreună cu peste o duzină de alte țări din UE, pentru a dezvolta un sistem comun de apărare antiaeriană care să utilizeze tehnologie dezvoltată de SUA și Israel.

Cu toate acestea, Franța a criticat public propunerea și a oferit un concept rival susținut de un număr mai mic de aliați.

Săptămâna trecută, Polonia și Grecia au solicitat Comisiei Europene să contribuie la dezvoltarea și, eventual, să ajute la finanțarea unui sistem paneuropean de apărare antiaeriană, o propunere pe care președintele Comisiei, Ursula von der Leyen, a indicat că o va susține.Unele capitale ale UE au sugerat majorarea datoriei comune pentru a finanța proiecte de apărare.

„Vulnerabilitate majoră în securitatea noastră”

Într-o scrisoare trimisă lui von der Leyen, prim-miniștrii grec și polonez Kyriakos Mitsotakis și Donald Tusk au descris apărarea aeriană ca fiind o „vulnerabilitate majoră în securitatea noastră”, adăugând că războiul din Ucraina „ne-a învățat lecții pe care nu le mai putem ignora”.

Proliferarea dronelor de atac ieftine, cu rază lungă de acțiune, așa cum a fost folosită de Rusia împotriva Ucrainei, a sporit aceste îngrijorări.

Un oficial NATO susține că apărarea antiaeriană și antirachetă „sunt priorități de top”, dar recunoaște că „stocurile au fost reduse”.

Imediat după invazia Rusiei în Ucraina, în februarie 2022, SUA au desfășurat un sistem de apărare aeriană cu baterii Patriot pentru a proteja un aeroport din sudul Poloniei, care a devenit un centru de expediere a armelor occidentale către Kiev.

Oficialii spun că membrii NATO au atât de puține astfel de sisteme de rezervă, încât capacitatea lor de a desfășura altele dincolo de propriile teritorii este foarte limitată.

Armata britanică dispune de șase sisteme de apărare antiaeriană de ultimă generație Sky Sabre, însă rachetele lor de interceptare au o rază de acțiune de numai 40 km, iar două dintre sisteme se află în străinătate.

„Capacitatea de apărare aeriană a Regatului Unit este complet inadecvată”, avertizează Jack Watling, cercetător senior la think-tank-ul Royal United Services Institute din Londra.

Integrarea completă a diverselor sisteme de apărare aeriană din Europa ar putea contribui la compensarea acestui deficit prin crearea unei rețele dense de senzori și interceptoare pe întregul continent.

Dar „încercările de a actualiza infrastructura de comandă și control a NATO pentru apărarea aeriană nu au fost niciodată demarate”, a subliniat Watling.