Limitele apetitului Rusiei pentru răsturnări globale

Rusia se așteaptă să câștige în Ucraina mai devreme sau mai târziu, cu sau fără un acord cu SUA.

Prin urmare, va vedea puține motive să taie legăturile cu parteneri valoroși doar pentru a-i face pe plac lui Donald Trump – și va fi deosebit de reticentă în a strica o relație de încredere cu Beijingul de dragul unei relații cu Washingtonul care ar putea dura doar până la următoarele alegeri prezidențiale din SUA.

Dar chiar și într-un mediu relativ permisiv, apetitul Rusiei pentru tulburări globale are limite, notează Foreig Affairs. Pe măsură ce violențele s-au răspândit recent în Orientul Mijlociu, Rusia a fost la început optimistă că ostilitățile vor afecta adversarii săi, dar acest conflict a sfârșit prin a slăbi poziția Moscovei, deoarece a expus vulnerabilitatea unui partener rus, Iranul, și a culminat cu căderea altuia, regimul din Siria.

Dependența Rusiei de alți parteneri decât China, Iranul și Coreea de Nord a limitat, de asemenea, capacitatea sa de a crea probleme. Nevoia  de a menține relații stabile cu India și Arabia Saudită, în special, i-a atenuat impulsurile agresive, iar dorința Moscovei de a evita supărarea țărilor din sudul lumii a obligat-o să navigheze cu o anumită prudență în forumurile diplomatice multilaterale, precum BRICS și Organizația Națiunilor Unite.

Rusia își va intensifica aproape sigur campaniile de dezinformare și actele de sabotaj în Europa, simțind în dorința aparentă a Statelor Unite de a se retrage de pe continent o oportunitate de a eroda NATO. Dar atunci când interferența sa ar escalada într-un conflict în toată regula, care ar necesita implicarea militară, Kremlinul ar putea da dovadă de mai multă reținere.

În general, se presupune că războaiele  în diferite părți ale lumii avantajează puterile revizioniste în detrimentul Occidentului. Mai puțin apreciată este realitatea că Rusia și partenerii săi se luptă cu propriile constrângeri. Le-ar putea reduce interesul de a semăna conflicte.

Dincolo de Europa și Africa, amenințarea directă pe care Rusia o reprezintă pentru Occident este limitată, cel puțin pentru moment. Dar Rusia nu este principala sursă de instabilitate în cea mai mare parte a lumii.

Posibilitatea ca alinierea sino-rusă să ducă la forme extreme de conlucrare pe timp de război, cum ar fi utilizarea de arme nucleare tactice de către ambele țări în conflicte simultane, este o perspectivă și mai îndepărtată și mai puțin probabilă.

Până la urmă, a doua administrație Trump este ea însăși o sursă de perturbări – în guvernanța globală, pentru Europa și pentru mulți alți aliați ai Statelor Unite.