Dan Voiculescu, condamnat definitiv la 10 ani de închisoare pentru spălare de bani și dovedit colaborator al Securității (sub numele conspirativ „Felix”), a descoperit valorile conservatoare. Partidul lui tocmai ce a lansat în Parlament o platformă „conservator-liberală”, cu Claudiu Târziu printre invitați, după ce, cu două zile înainte, Marius Lulea trecuse și el pe la biroul bătrânului lup de mare care a speriat conturile României din străinătate imediat după momentul decembrie ’89.
Ținta pe care o are în cătare Dan Voiculescu este electoratul naționalist-suveranist. Proiectul lui promite să împace tradiția cu valorile europene, conservatorismul cu liberalismul și, dacă tot a pus de-o ciorbă, trecutul cu viitorul. Doar că nimeni nu are voie să mai întrebe ce s-a întâmplat între ele.
Felix, un conservator cu amintiri selective
Disperarea pe care Sistemul începe să o aibă este dovedită de calendarul evenimentelor: proiectul mieunat de Voiculescu vine la mai puțin de trei săptămâni după ce Călin Georgescu a fost ridicat din trafic. Deh, când îți fuge terenul de sub picioare, scoți din dulap ce ai mai vechi. În cazul de față, noua „Securitate” de la București l-a scos din formol pe fostul om din comerțul exterior al lui Ceaușescu și i-a pus în mână o formulă nouă: conservatori, dar europeni; tradiționaliști, dar cu geamul deschis spre Bruxelles. În popor, asta se numește „și cu p…a-n c..r, și cu sufletul în Rai”.
Pentru cititorii mai tineri, care n-au apucat să-l vadă în plină glorie, trebuie spus că Dan Voiculescu este un reșapat politic, lustruit pe la rever și trimis să ne explice nouă că România are nevoie de o nouă direcție. El crede că poate schimba eticheta și păstrează marfa. Mă rog, vechi deprinderi din vremuri pe care le speram apuse.
Câteva repere, totuși, ca să nu uităm cu cine avem de-a face. „Felix” a fost declarat colaborator al Securității de CNSAS în 2006, iar instanța supremă a respins ulterior contestația lui. În august 2014, a primit și o condamnare definitivă: 10 ani de închisoare pentru spălare de bani în dosarul privatizării ICA; prejudiciul estimat – 60 de milioane de euro!
Cât despre valorile „conservatoare”, palmaresul lui Dan Voiculescu spune altceva. A intrat în Parlament în 2004 printr-o alianță cu PSD, apoi a trecut de partea lui Băsescu când i s-a făcut semn. În 2007, însă, conducea comisia care a cerut suspendarea aceluiași Băsescu. Fidelitate, după cum se vede… față de oricine câștigă. Să te tot însoțești la drum cu așa personaj!
Ce vrea, acum, Dan Voiculescu? Să amestece într-un blender politic concepte precum „tradiții”, „identitate națională” și „valori europene”, până când nu mai rămâne nimic din ingredientele inițiale?
Alternativa la AUR gândită de Voiculescu&friends este nocivă pentru că „părintele” Antenelor însuși nu prezintă credibilitate. Ce mari oameni politici a ridicat, de fapt, Voiculescu? Cristian Popescu Piedone, arestat pentru fapte de corupție și dovedit (cu înregistrări!) când făcea trafic de influență? DNA l-a trimis în judecată, acuzându-l că a anunțat din timp un control ANPC la hotelul unui prieten. Sau poate se gândește la Grațiela Gavrilescu, traseistă prin Parlament (PNL – grupul PC-PLR – ALDE, ministru în Guvernul Ponta, după care în cabinetele Grindeanu, Tudose și Dăncilă)? Ea ne-a arătat, într-adevăr, că știe bine cum e cu valorile europene – sutele de contracte cu statul/instituțiile publice ale „firmuliței” pe care i-a cedat-o propriei surori stau dovadă. În fine, de morți (politici, evident!) numai de bine, vorba aia!
Lulea și Târziu, doi mateloți pe o barcă fără vâsle
La apelul lui Voiculescu au răspuns repede două nume cunoscute din tabăra suveranistă. Marius Lulea, fost prim-vicepreședinte și cofondator AUR, a bătut primul la ușă, iar Claudiu Târziu (și el printre cofondatorii AUR), gonit din partidul lui George Simion, s-a băgat în față să prindă loc bun în poză la reuniunea din Parlament.
Chiar dacă Lulea a spus, ulterior, că nu vrea să intre în acest proiect, simpla lui prezență într-o asemenea companie spune destul.
Claudiu Târziu, în schimb, e un caz aparte. Acest biet nimeni speriat știe că are o mare problemă: îi expiră mandatul de europarlamentar și nu și-a aranjat și el de-o continuitate pentru încă patru ani. Culmea este că de ani de zile îi cere demisia Ursulei von der Leyen, iar acum stă la masă cu o platformă care se vrea și „pro-europeană”. E ca și cum ai striga „Jos Bruxellesul” în timp ce-ți cauți cu disperare un loc în avionul care să te ducă la Parlamentul European.
Claudiu, Claudiu, vezi că funia asta aruncată de turnătorul Voiculescu seamănă mai degrabă cu un laț!
Urmează George Simion!
Să fie o coincidență că tocmai acum când AUR a devenit principalul partid din sondaje încep acești așa-ziși foști lideri să vorbească despre cum valorile tradiționale stau mult mai bine într-o construcție politică nouă, cu alte sigle și cu alte centre de comandă?
Tot ce se mișcă în jurul lui Dan Voiculescu indică o încercare de a-l scoate pe George Simion din ecuație. Doar că nu știm cât este de bun acest plan, pentru că Simion nu mai e, de mult, liderul de necontestat al suveraniștilor. A promis mitinguri și presiuni pentru eliberarea lui Georgescu, iar efectul a fost cel al frecției cu spirt la un picior de lemn.
Suveranismul nu este un brevet deținut de Simion, Târziu, Lulea sau Georgescu, iar eventuala decapitare a președintelui AUR nu garantează și fragmentarea acestui electorat. Nu numele ține vie mișcarea naționalistă, ci ideea de neatârnare față de ștreangul pe care ni-l întinde Bruxellesul.
„Sistemul” a scos din dulap cea mai veche haină și speră că nimeni nu se uită la gulerul ros și mânecile negre. Eticheta o găsim, însă, ascunsă prin vraful de dosare: 10 ani condamnare pentru spălare de bani și o colaborare cu Securitatea confirmată. De la un asemenea om nu primești conservatorism, ci mai degrabă conservare, dar numai în formol.
