În urma amenințărilor lui Donald Trump de a confisca Groenlanda și Canalul Panama, împreună cu sprijinul său aparent pentru Rusia în privința Ucrainei și cu oferta bizară de a transforma Gaza în Riviera Orientului Mijlociu prin eliminarea populației palestiniene, mulți se întreabă ce se pregătește pentru Asia și China în special.
Potrivit Responsible Statecraft, oficiali americani precum secretarul apărării Peter Hegseth, secretarul de stat Marco Rubio și directorul Consiliului Național de Securitate, Mike Waltz, au făcut declarații foarte agresive cu privire la China și la necesitatea ca SUA să își concentreze cea mai mare parte a atenției asupra înfruntării Beijingului pe toate fronturile, mai ales în Asia.
Totuși, după cum a devenit evident în ultima lună, Donald Trump și Elon Musk, și nu oficiali din domeniul securității naționale, exercită o putere dominantă asupra politicii interne și externe a Statelor Unite. Prin urmare, au ultimul cuvânt în modul de abordare a Chinei – și nu par interesați de competiția geostrategică în general.
De fapt, declarațiile și acțiunile lui Trump sugerează că el nu gândește în termeni de lumi multipolare sau unipolare. Vizează consolidarea puterii economice americane prin tarife și acorduri comerciale.
Probabil că va încerca să încheie acorduri benefice din punct de vedere politic și economic cu „prietenul” său Xi Jinping și să minimalizeze diferențele geostrategice dintre Washington și Beijing.
Dar poate deveni foarte conflictual și chiar nesăbuit, ceea ce ar duce la modificări bruște în politica SUA față de China. Având în vedere interesele sale financiare, nu este clar dacă și cum ar putea Elon Musk să se opună unei schimbări puternice împotriva Beijingului.
Problema este că Trump este un președinte fundamental imprevizibil. Nu va avea nicio inhibiție în a încălca politicile existente în moduri potențial riscante, atunci când va considera că este necesar.
Nu consideră diplomația și prudența drept mijloace necesare pentru a-și impune punctele de vedere, ci tonul incendiar și afirmațiile radicale.
Este amenințător și, în același timp, ambiguu. Prin urmare, nimeni nu știe cum va acționa în continuare. În orice caz, acest comportament nu este pe placul Chinei.