Ani la rând ni s-a spus că România trebuie să închidă, să renunțe, să sacrifice și să accepte orice îi cere Vestul. A acceptat asta, fie că a fost vorba de termocentralele pe cărbune și securitatea sa energetică. Ajunsesem cu toții să credem că energia se produce din discursuri despre tranziția verde, nu din megawați care intră efectiv în sistemul național.
Când Parlamentul, prin votul comun și decisiv al PSD și AUR, a făcut un pas înapoi de la marginea prăpăstiei, realizând pericolul, descoperim că încă există o uriașă opoziție față de această decizie care, înainte de toate, protejează interesul României.
Există momente în care politica trebuie să întâlnească realitatea și poate că acesta e unul din acelea. În vara lui 2026, realitatea ne-a lovit crunt: ea nu votează rezoluții și nici nu citește comunicate de presă, dar are o regulă simplă – dacă nu produci suficientă energie, o cumperi și plăteștii al naibii de mult! Iar când nu mai ai bani pentru achiziții, intri în criză.
Restul sunt doar exerciții de propagandă ieftină și pentru asta sunați la USR.
România nu trăiește din slogane
Cu 180 de voturi „pentru”, PSD și AUR au adoptat un proiect de lege care spune simplu și clar: nu închidem nicio centrală pe cărbune până nu avem alternative funcționale. Pare de bun-simț, nu? Păi, atunci, de ce s-a activat imediat întregul sistem de alarmă al Occidentului?
Pentru că aici nu mai e vorba despre cărbune, ci de control. E vorba despre cine apasă butoanele în România. Iar răspunsul, după reacțiile din ultimele 24 de ore, este clar: nu românii.
Imediat ce s-a aflat de planul PSD-AUR, președintele Nicușor Dan s-a grăbit să sară în apărarea… cui? A noastră? Nu! Charlie Chaplin de la Cotroceni s-a grăbit să ne amintească că, înainte de orice, trebuie să respectăm „angajamentele asumate de România”. Adică, domnule președinte, mai întâi să nu supărăm Bruxellesul și abia apoi, dacă mai rămâne timp și chef, să ne gândim și la românii care îngheață iarna și la minerii care își pierd locurile de muncă?
Nicușor Dan amenință cu reexaminarea legii – „Voi analiza cu maximă responsabilitate și voi uza de toate prerogativele constituționale”. În traducere aproximativă: „Voi face tot ce pot să opresc această lege care vă ajută pe voi, românii, pentru că eu am alte obligații”.
Ce obligații aveți, domnule președinte? Cine v-a numit? Parcă în spatele acestui atac disperat pe care l-a lansat Nicușor Dan stă, de fapt, disperarea Vestului.
Ce este Parlamentul? Masa la care politicienii votați de români s-au așezat ca să decidă ce este bine pentru popor. Și dacă primele două partide din țară insistă că este nevoie de redeschiderea minelor de cărbune și accelerarea acestui proces în toată Valea Jiului, de ce nu se acceptă opțiunea majorității? În fond, nu aceasta este esența democrației? Se va vedea la următoarele alegeri parlamentare dacă românii au fost sau nu de acord cu PSD și AUR.
Până atunci, legea pare una cât se poate de bun simț, dat fiind situația în care premierul Ilie Bolojan a adus România. Parlamentul a decis că nicio capacitate de producție pe bază de cărbune nu poate fi închisă înainte ca alte surse să fie puse în funcțiune. Este prima recunoaștere oficială că o țară nu poate funcționa pe baza promisiunilor. Ani întregi ni s-a explicat, cu superioritatea profesorului care nu acceptă întrebări din ultima bancă, că viitorul înseamnă închiderea centralelor și accelerarea decarbonizării. Nu a interesat pe nimeni să asculte avertismentele lansate de specialiști, nu i-a păsat niciunui politician din Uniunea Sabotați România că sistemul energetic național rămâne fără rezerve suficiente.
Păi, cui să-i pese că industria are nevoie de energie în fiecare zi, nu doar atunci când bate vântul? Important era ca România să fie „în rândul lumii” și conturile lobby-iștilor multinaționalelor din Occident să crească.
Doar că războaiele și clima au schimbat lumea, între timp, iar crizele energetice ne demonstrează că independența nu este un moft, ci o condiție a supraviețuirii oricărei națiuni. Țări ca Germania și Polonia au interpretat corect semnalele și și-au redeschis minele pe cărbune, păstrându-și toate capacitățile de producție.
Vuvuzelele, activate la ordin
În România, să fim onești – cine deține asupra sistemului energetic? Franța, Italia, Austria, Grecia – toate au pus mâna pe resursele noastre, de la producție la distribuție. Iar acum, când românii îndrăznesc să spună „vrem să ne păstrăm resursele, vrem să nu depindem de importuri, vrem să…”, ce se întâmplă? Se activează imediat rețeaua de vuvuzele plătite ale Occidentului.
Și ce vuvuzele! Dragoș Pîslaru, ministrul interimar al Investițiilor și Proiectelor Europene, urlă cât îl ține gura că România va pierde miliardele din PNRR. „Decizie extrem de periculoasă!”, ne avertizează, apoi lansează „nucleara”: „Riscăm blocarea totală a PNRR!”. Pentru cine e periculos, domnule Pîslaru? Pentru români, care rămân cu energia în case și cu pâine pe masă? Sau pentru voi, care riscați să fiți șterși de pe listele de plată ale angajatorilor din Vest? Câți dintre dumneavoastră, domnilor parlamentari și miniștri, mai știți pentru ce ați fost aleși? Pentru poporul român sau pentru a îndeplini sarcinile trasate de ambasadele Vestului?
Să recapitulăm cine sunt adversarii acestei legi. PNL și USR, adică exact Guvernul Bolojan+Fritz cel Incompatibil. Ei sunt cei care ne-au adus în criza energetică în care suntem acum, aceste două partide au decis să închidă mină după mină. Ei au transformat România dintr-un producător de energie într-un importator dependent.
Închei cu o întrebare pentru cei 80 de deputați care nici măcar nu s-au sinchisit să fie prezenți la vot, pentru cei 27 care s-au abținut și pentru Nicușor Dan: Pentru cine luptați, domnilor? Pentru românii care v-au pus în funcții sau pentru stăpânii de la Paris, Viena, Berlin, Roma și care vă țin în lesă cu promisiuni și fonduri?
Cărbunele românesc nu este dușmanul nostru. Dușmani ne sunt politicienii care vor să ne lase fără resurse, fără locuri de muncă și fără demnitate, doar ca să își încaseze ei ordinul de plată.
