Nu a participat la alegeri. Poate doar așa, trăgând cu ochiul ca lui Dan Tudorache să nu-i scape două buletine lipite în urnă. Nu a candidat la nicio funcție pe niciunde. Nici nu avea cum, cine s-o angajeze din moment ce nu există posturi de soacră?
Și totuși, mama lui Sergiu Moroianu, ilustrul soț al și mai ilustrei Clotilde Armand, pare a fi numărul 1 în primăria pe care aceasta o conduce. Este parul pe care se susține prăvălia. Este bârna de care se sprijină biroul celei care se împiedică în limba română când vrea să spună „spațiu de recreere” și îi iese ceva cu mult sex. Mult, cam de 44 de kilometri lungime, unde „bucureștenii se vor înmulți pe biciclete”. Perverșii naibii, nu le mai plac tufișurile după zece seara! Soacra Clotildei Armand este stâlpul de care dai cu capul când nora vorbește în română. Are meserie grea, la fel de grea ca a unui corector de ziar. Trebuie să traducă din română în română. Pentru altceva nu văd de ce să participe la ședințe, alături de fiu și de aleasa acestuia.
Nu am auzit ca soacra să dețină acțiuni la vreo firmă de salubritate. Nici patron nu am auzit să fie. În schimb, am auzit că nu ar fi chiar străină de înlocuirea celei actuale cu una mai energică, mai bună, mai curată, mai europeană. Eventual una care să protejeze șobolanii de la gunoaiele movilite din zece în zece metri pe străzile din Sectorul 1. Adevărul este că viața fără guzgani și duhoare de hazna e fadă. E lipsită de farmecul canalelor puturoase de sub asfaltul parizian. Cred că asta vrea să traducă la ședințele la care participă în calitate de…, în calitate de…, dracu’ știe în ce calitate. Doamna primar ar trebui să explice fraierilor care au votat-o că Armand este o familie și nu se poate despărți nici măcar la ședințe. Ar trebui să explice că atunci când li se pare că soacra ridică glasul la ei de fapt își drege vocea pentru a prinde tonalități mai înalte. Înalte cam cât stâlpul pe care stă cocoțată și cu care se confundă. Dacă ar fi candidat la Tuzla ar fi fost mai bine. Soacra ar fi fost farul care-și mișcă ochii ca roata de bicicletă și capul ca lanțurile cu călușei. Pasionant subiect. Ce beție de lumini și răsuceli. Aș fi scris că o pune de-o învârteală. Învârtită am vrut să scriu.
