Trump, regele new media

Explozia de podcasturi a lui Donald Trump din ultimele luni – pe Kick cu tânăra vedetă a streamingului Adin Ross, pe X cu Elon Musk, pe YouTube cu Lex Fridman și Theo Von și, cel mai recent, pe podcastul lui Ben Shapiro – i-a demonstrat capacitatea de adaptare la noile forme media.

Încă din anii ’90, când a devenit proeminent din punct de vedere politic, Trump a fost invitat  regulat la radio. A devenit apoi o celebritate la nivel național prin rolul său principal în emisiunea The Apprentice.  A candidat la președinție în 2016 în mare parte prin intermediul contului său de Twitter și, când acesta a fost dezactivat în 2021, a trecut la propria sa platformă de social media, Truth Social.

Comunicare de succes

Strategia  de campanie pentru 2024 se bazează pe capacitatea lui Trump de a ajunge la alegătorii slab informați care, în mod normal, nu ar acorda atenție politicii, relatează UnHerd. Din punctul de vedere al comunicării, abordarea lui a avut un succes uimitor și ar putea foarte bine să îl readucă la Casa Albă, în condițiile în care Kamala Harris abia acum apare în podcasturi.

Utilizarea Twitter (și Truth Social) de către Trump este, desigur, bine cunoscută. Dar a fost  subapreciată măsura în care s-a situat în mod constant înaintea rivalilor săi politici atunci când vine vorba de social media și a fost capabil să folosească această carte de joc pentru alte forme de noi media.

Democrații deconectați

Ca element central al campaniei sale din acest an, Trump s-a lansat, după cum a scris într-un mod oarecum depreciativ The New York Times, „într-o cavalcadă de interviuri”, apărând în podcasturi, transmisiuni live și, practic, în orice formă de new media la care poate avea acces.

Singurii care nu o fac sunt granzii Partidului Democrat. Hillary Clinton și Joe Biden nu au folosit niciodată în mod eficient social media. Kamala Harris nu pare o entuziastă a digitalului.

Conversațiile în flux ale lui Trump din ultima lună au adus undeva la 100 de milioane de vizualizări. În aceeași perioadă de timp, Harris a avut o singură apariție mediatică importantă, în fața audienței prietenoase de la CNN.

Ea a fost, de asemenea, intervievată de comediantul Rickey Smiley, de o filială ABC și de un post Univision din Phoenix – niciunul dintre acestea nu a avut o anvergură asemănătoare cu cea a podcasterilor în compania lui Trump. Fluxul YouTube al interviului cu Rickey Smiley, de exemplu, a atras un număr jalnic de 7 000 de vizualizări.

Iar prestația sa la dezbateri, spre deosebire de Trump, nu face decât să dovedească încrederea  în formele media tradiționale.Problema este că niciunul dintre aceste mesaje nu profită de resursele unice ale noilor media: fie că este vorba de podcasturi sau de social media – se referă la conversații ocazionale, bazate pe personalitate.

În era Twitter, toată lumea – lideri mondiali, vedete sportive, celebrități – este redusă în cele din urmă la un numitor comun: sunt indivizi care stau în spatele unui dispozitiv și se conectează la acesta.

Nu există nimic din ceea ce face Trump pe care utilizatorii media digitale să nu îl poată face la fel de bine. Oricine sub 40 de ani poate face asta. Democrații încă nu a reușit să treacă de generațiile din era Clinton.

Niciunul dintre modurile lor preferate de comunicare nu face incursiuni în rândul alegătorilor tineri sau slab informați care sunt, în acest stadiu, cei mai susceptibili de a influența alegerile. Republicanii au deja talk radio și Fox-world. Prin dexteritatea mediatică a lui Trump, s-au descurcat foarte bine în social media și, acum, pe podcasturi.