Trump, un negustor narcisist în Orientul Mijlociu

Este puțin probabil ca acordurile de normalizare Israel-Golf să rezolve conflictul arabo-israelian, dar Donald Trump are nevoie de victorii în politica externă pentru a-și spori ratingul în preajma alegerilor prezidențiale americane și de a distrage atenția de la necazurile de acasă.

Gratificarea Israelului a fost în centrul hotărârii lui Trump privind colectarea tranzacțiilor externe ca trofee, anunțarea lor pe Twitter și convocarea părților în cauză pentru o fotografie la Biroul Oval, astfel încât alegătorii americani să-l poată urmări cum își demonstrează abilitățile în ” arta înțelegerii „. În ultimele săptămâni, președintele SUA a fost destul de ocupat cu această urmărire. Pe 13 august, el a avut un apel telefonic cu trei direcții cu liderii emirați și israelieni pentru a sigila un acord privind normalizarea relațiilor. Mai puțin de două săptămâni mai târziu, sperând să aibă un acord mai mare de normalizare arabo-israelian, el l-a trimis pe secretarul de stat Mike Pompeo într-un turneu în Sudan, Bahrain și Oman.

În plus, Trump i-a invitat pe liderii Serbiei și Kosovo pe 4 septembrie la un acord de normalizare economică care ar putea ajunge să complice și mai mult situația din Balcani, făcându-i pe amândoi să îmbrățișeze incomod Israelul, fără nicio rațiune politică clară. Administrația sa împinge, de asemenea, un Liban fragil să semneze un acord de demarcare a frontierei cu Israel în următoarele săptămâni. De asemenea, scrie Al Jazeera,  Casa Albă a tras câteva sfori, astfel încât Bahrainul poate deveni a doua țară din Golf care se normalizează cu Israelul. La 15 septembrie, liderii din EAU și Bahrain s-au alăturat lui Trump și prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu la Washington pentru a celebra aceste acorduri într-un eveniment de tip reality-show. De acolo, Trump a anunțat că „cinci sau şase” noi ţări arabe (!) vor semna “în curând” acorduri cu Israelul.

Mașina de propagandă

Această ofensivă diplomatică dinaintea alegerilor din SUA este o bună ilustrare a tendinței lui Trump de a   conduce o mașină de propagandă cu o abordare a cultului personalității, indiferent de consecințele negative pe care le-ar putea avea acasă sau în străinătate. Și astfel de consecințe sunt destul de probabile. Normalizarea relațiilor dintre Emiratele Arabe Unite și Bahrain, pe de o parte, și Israel, pe de altă parte, este apogeul unui proces cumulativ care a fost în mare parte ținut în spatele ușilor închise de ani de zile. Când Trump a preluat puterea în 2017, a adoptat o strategie pentru a construi pe apropierea continuă din culise dintre unele țări din Golf și Israel.

El a dorit să încheie un „acord de pace” între israelieni și palestinieni pentru a permite o coaliție formală arabo-israeliană împotriva Iranului. Liga arabă nu a criticat acești pași, deși de zeci de ani a tot  fost împotriva politicilor israeliene. Însă această normalizare nu va face strategia SUA mai eficientă în descurajarea Teheranului și ar putea chiar întări narațiunea regimului iranian în politica arabă. În același timp, Netanyahu și unii conducători din Golf îi întorc favoarea lui Trump, care i-a ajutat fie în propriile lor lupte politice, atât în ​​țară, cât și în străinătate.

“Nu va fi nicio pace!”

Dar nu toată lumea e mulțumită de baletul dimplomatic al lui Trump: “Nu va fi nicio pace, securitate sau stabilitate pentru nimeni din regiune fără încetarea ocupaţiei şi respectul drepturilor depline ale poporului Palestinian.Tentativele de a ocoli poporul palestinian vor avea grave repercusiuni a căror responsabilitate va reveni Statelor Unite şi ocupaţiei israeliene”, a amenințat preşedintele Autorităţii Palestiniene, Mahmoud Abbas. Palestinienii au acuzat în ultimele săptămâni EAU şi Bahrain că au trădat „consensul arab” care făcea din soluţionarea conflictului israeliano-palestinian condiţia prealabilă la normalizarea relaţiilor cu statul evreu. După declarațiile lui Abbas, facțiunile palestiniene Fatah și Hamas (separate din 2007) au convenit asupra unei „conduceri de teren unificate” pentru respingerea planurilor israeliano-americane.

Dar Trump plusează și mai scoate un iepure din joben: nu exclude ca un acord să-i includă și pe palestinieni! “Palestinienii vor deveni cu siguranţă membru, nu spun asta ca să bravez, vă asigur că palestinienii vor fi parte dintr-un acord  la momentul oportun”. Aruncatul cu vorbe în vânt e o specialitate a locatarului de la Casa Albă, cu foloase pe măsură – a fost nominalizat la premiul Nobel pentru Pace și ar dori să-l câștige, la fel cum a făcut Obama în 2009. În cele din urmă, impactul real al normalizării arabo-israeliene va depinde în mare măsură de câștigarea alegerilor de către Trump și de evoluția politicii israeliene. Dacă nu se va întâmpla asta, cei care au făcut pași spre normalizare s-ar putea să-și dea seama că au jucat o carte fără a avea nicio concesie în schimb și că tranzacțiile regionale ale SUA au fost făcute doar pentru imaginea unui președinte narcisist, care mai degrabă are nevoie de a-și normaliza relația cu realitatea.