Netanyahu se teme că încetarea războiului în Gaza va duce la prăbușirea coaliției ce îl susține în Knesset, declanșând noi alegeri pe care ar putea să le piardă.În timp ce negociatorii americani fac presiuni pentru a ajunge la un acord între Israel și Hamas care să prevadă schimbul de ostatici și o încetare a focului înainte ca evenimentele să declanșeze un război mai amplu, va accepta prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu ceea ce ar putea fi o victorie strategică istorică pentru Israel?
Dacă oricare dintre cei 13 prim-miniștri anteriori ai Israelului ar fi fost astăzi în funcție, nu există nicio îndoială că ar fi acceptat acordul conceput de Israel și propus de Statele Unite la sfârșitul lunii mai, notează Foreign Affairs.
„Planul final” american pe care secretarul de stat Antony Blinken l-a adus în Orientul Mijlociu săptămâna trecută a acceptat o mare parte din ceea ce Netanyahu a așteptat. Acest acord ar începe cu o încetare a focului de șase săptămâni, un schimb al unui număr semnificativ de ostatici israelieni cu un număr și mai mare de palestinieni din închisorile israeliene și retragerea Israelului din părțile populate ale Fâșiei Gaza.
Ar conduce apoi la negocieri privind o încetare permanentă a focului, retragerea completă a Israelului și reconstrucția Gaza.
De ce se teme Netanyahu
Netanyahu i-a spus lui Blinken că aprobă cel puțin prima fază a acordului – înainte de a schimba cursul și de a le spune negociatorilor săi că nu va accepta.
Prin urmare, singurul obstacol insurmontabil în calea unei încetări a focului care să aducă acasă ostaticii Israelului este teama lui Netanyahu de consecințe pentru el însuși. Se teme că încetarea războiului în Gaza va duce la prăbușirea coaliției ce îl susține în Knesset, declanșând noi alegeri pe care ar putea să le piardă.
El știe, de asemenea, că după război urmează o socoteală: conform unei tradiții israeliene adânc înrădăcinate, o comisie de persoane independente va fi nemilos de realistă în împărțirea vinovăției pentru eșecul de a preveni atacurile Hamas din 7 octombrie.
Șefii actuali ai agențiilor de securitate națională ale Israelului și-au recunoscut public responsabilitatea și vinovăția și anticipează judecăți dure. Dar Netanyahu – persoana care a făcut cel mai mult pentru a permite Hamas să crească până la dimensiunea sa monstruoasă – a tăcut cu privire la rolul său.
Din păcate, în loc să declare o victorie care să le permită israelienilor și americanilor să primească acasă ostaticii care mor acum în tunelurile Hamas, Netanyahu a căzut în capcana întinsă de Hamas și de patronul său, Iranul. Dacă nu poate accepta realitatea, va continua pe calea eșecului strategic.
Urmărirea unei „victorii totale” ar însemna continuarea războiului din Gaza cu prețul neglijării adversarilor de pe alte fronturi care reprezintă acum o amenințare mai mare pentru Israel decât Hamas.
Washingtonul recunoaște că urmărirea unei evazive „victorii totale” în Gaza va provoca probabil un război regional mai amplu care ar putea necesita intervenția americană, ultimul lucru de care administrația Biden are nevoie înaintea alegerilor prezidențiale din 5 noiembrie.
Pace armată
Oricare ar fi pacea pe care Israelul ar putea să o încheie cu cele șapte milioane de palestinieni cu care împarte pământul de la râu la mare, precum și cu sutele de milioane de alți arabi și musulmani care trăiesc în regiune, va fi întotdeauna o pace armată.
Dar statul ebraic nu poate supraviețui dacă este implicat în războaie nesfârșite, mai ales în timp ce se confruntă cu posibila amenințare existențială a unei Republici Islamice Iraniene înarmate nuclear.
Supraviețuirea sa necesită nu doar o forță de descurajare puternică, ci și dorința de a crea condiții politice în care vecinii săi vor considera că o conviețuire este preferabilă luptei. Alegerea cu care se confruntă Netanyahu astăzi este, în cele din urmă, alegerea de a face un pas major către acest viitor.
