
În epoca AI-ului, care a transformat umanitatea aproape la fel de mult ca și inventarea cuiului și șurubului, asistăm la un paradox incredibil: cea mai mare flotă de avioane din lume, aparținând unei singure companii, a fost împiedicată să decoleze câteva ore bune din cauza cedării sistemului electronic centralizat de calcul al greutății și centrajului avioanelor sale!
Request takeoff delay! (Cerem întârzierea decolării!)
Acesta a fost mesajul de astăzi al tuturor piloților companiei americane United Airlines, spre stupefacția controlorilor de trafic și a celorlalți parteneri de trafic aerian.
După haosul produs în întreaga USA de cedarea sistemelor de dirijare a traficului aerian din weekend, care a afectat peste 16.000 de zboruri, și cedarea sistemului de operare Microsoft, acest mesaj a venit ca punerea unei cireșe pe tortul AI-ului.
Cazul companiei americane United Airlines, după cum spuneam, deținătoarea celei mai mari flote de avioane de transport din lume, a treia companie aeriană din USA, transportatoarea globală ce a depășit 175 de milioane de pasageri anual, spre cele 350 de direcții de operare de pe șase continente, este unul de manual.
Pentru că astăzi, timp de o oră, toate decolările celor 1.152 de avioane deținute de companie au fost oprite deoarece a cedat sistemul electronic centralizat de calcul al centrajului avioanelor, în funcție de care se calculează parametrii de zbor vitali, precum vitezele la decolare, lungimea necesară a pistelor de decolare, așezarea pasagerilor, bagajelor și mărfurilor în calele avioanelor etc.
Înapoi la creion și hârtie
Prima întrebare pe care orice om normal o pune când dă nas în nas cu o problemă de AI este cum își poate închide device-ul respectiv, pentru ca, prin repornire, să îi dea o șansă de restabilire a funcționării acestuia.
A doua întrebare este pe cine trebuie să sune pentru a ieși din impas, iar aici echipajele celor 1.152 de avioane sigur au încins telefoanele, apelând direcția de resort din cadrul ei, la fel cum cei din acea direcție le-au încins pe cele cu producătorii softului cedat.
Pentru că fiecare avion Boeing sau Airbus, din cele peste 6 modele și 20 de variante din dotarea companiei, are parametrii de centraj specifici lui și pe care softul trebuie să îi calculeze, iar echipajele și agenții de sol îl folosesc în comun pentru aceste calcule vitale zborului, în lipsa lor decolarea fiind interzisă.
O altă întrebare este la fel de normală și de bun-simț, și anume aceea: înaintea AI-ului, cum făceau, Dumnezeule, piloții aceste calcule?

Simplu! Luau vreo 2-3 manuale special concepute de constructor și companie pentru a face calculele, strângeau datele meteo, situațiile legate de starea pistei, lungimea și lățimea ei, obstacolarea acesteia, restricțiile de operare ale avionului și echipajului, datele de greutate a avionului gol, numărul pasagerilor adulți și copii, femei și bărbați, situația bagajelor, coletelor cargo, animalelor vii și multe altele.
Înarmați cu un pix, un calculator și o fișă de centraj (loadsheet) plină de tot felul de tabele, începeau fiecare să calculeze separat și să deseneze pe acea fișă propria diagramă.
După ce terminau, le comparau între ele și, dacă ceva diferea, reluau, împreună de data aceasta, toate calculele până ieșea o variantă finală cu care erau amândoi de acord.
Doar că fișa lor de centraj trebuia comparată cu cea a agentului de sol, care în 90% din cazuri suferea modificări (last minute change) datorită fie lipsei unor pasageri, bagaje și mărfuri, fie apariției altora în plus, așa că domnii piloți o luau de la capăt cu calculele.
Când, în fine, loadsheet-ul era terminat de calculat pentru o anumită pistă, cu condițiile ei specifice, piloții calculau vitezele de decolare, lungimea necesară pentru decolare și oprire în cazurile prevăzute de manualele constructorului și companiei etc.
Când piloții credeau că au terminat de calculat și cereau pornirea motoarelor, aveau ocazia, în 50% din cazuri, să afle lucruri noi. Adică o întârziere la decolare, o schimbare a pistei, o modificare de rută etc., unele dintre ele necesitând recalcularea vitezelor și, în cazuri extreme, chiar realimentarea suplimentară a avionului și, deci, refacerea loadsheet-ului!
Frumos, nu-i așa?
Pentru că tot ne-a spus în direct la televizor deputatul PSD de GalațioBraila (noul județ comasat) Gadei că șoferul de autobuz este aidoma pilotului de avion, întreb și eu, pentru un prieten, dacă la STB șoferul face loadsheet-ul cu primarul Ciucu sau cu cei de sector?
Mulți piloți zâmbesc acum citind articolul și aducându-și aminte de cursurile, reciclările și examenele anuale de centraj, acolo unde făceau cu creionul și calculatorul loadsheet-uri până îi saturau, dat fiind tocmai importanța acestui centraj.
Mai mult, pentru ca să puteți înțelege ce efect are un astfel de calcul greșit, o să vă rog să îi întrebați pe pasagerii cursei prezidențiale spre China ce au simțit când, la Otopeni, piloții, după începerea decolării, au simțit modificările de centraj în manșele avionului Airbus 310 și au fost obligați să întrerupă decolarea!
Cauza? Mulți jurnaliști și invitați nu și-au înregistrat corect bagajele de cală, declarându-le drept bagaje de mână, și așa a rezultat o fișă de centraj greșită, cu urmările de mai sus.
Altă dată, o distinsă doamnă comandant la avionul ATR a simțit cum, după desprinderea avionului de pistă, manșa a început să se înmoaie încet și să se reducă efectul comenzilor! Cauza? Declararea bagajelor de cală ca fiind de mână pentru a se evita plata, deși, culmea, la Tarom acestea erau incluse în preț!!
„Ce, dom’le, m-ai găsit pe mine să te iei? Da’ pe ceilalți nu i-ai văzut?”
Personal, am avut multe astfel de cazuri, dar cel mai elocvent este următorul:
Aveam de executat un zbor Otopeni–Cluj și retur cu avionul ATR 72-500 și, după îmbarcarea pasagerilor și a bagajelor și primirea loadsheet-ului electronic făcut de la sol, care îmi indica faptul că voi decola cu greutatea maxim admisă a avionului, însoțitoarea de bord, șefa de cabină, mă roagă să vin să observ situația din cala de bagaje din coada avionului.
Pe drum observ că și cele două cale din față erau pline ochi de bagaje mari și voluminoase, iar spațiile de depozitare de deasupra scaunelor pasagerilor dădeau și ele pe afară din cauza bagajelor înghesuite acolo.
Cât privește pasagerii, își mai băgaseră și pe sub scaunele din fața lor bagaje și laptopuri, practic nemaifiind loc să arunci și un ac!
Ajuns în coada avionului, nu mi-a venit să cred că așa ceva se poate face la îmbarcarea bagajelor în cala unui avion, acestea fiind încărcate peste orice limită și ajungând până lângă scaunul stewardesei respective.
Așa că l-am chemat discret pe agentul de sol care executase loadsheet-ul și supraveghease încărcarea bagajelor și i-am spus să dea jos imediat orice surplus de bagaje vizibil și să refacă calculul de centraj.
Bombănind nervos, agentul de sol s-a conformat și au fost date jos din avion două cărucioare de bagaje, iar spre stupefacția mea, greutatea din datele de greutate nu s-a modificat cu nimic, având pe hârtie tot greutatea maximă la decolare.
Agentul de sol mi-a spus însă și de ce se întâmpla așa ceva în mod frecvent: pentru că pasagerii refuzau să declare bagajele de cală și le duceau cu ei la avion, declarându-le drept bagaje de cabină. Ori, la 70 de pasageri, câte o geantă de 22 de kilograme înseamnă 1.540 de kilograme în plus, adunate la greutatea maximă de decolare și de care piloții nu știu, dar află, precum colegii mei, exact când le este lumea mai dragă!
Așa că am informat pasagerii că întârzierea s-a datorat exclusiv celor care au procedat greșit cu declararea bagajelor și am decolat spre Cluj.
După aterizare, am rugat echipajul de cabină să nu înceapă debarcarea pasagerilor până nu îi comunic eu de afară. M-am dat jos prin cala de bagaje din față și am cerut ca toate bagajele cu eticheta de bagaj de cabină aflate în calele avionului să fie puse de-a lungul aripii, începând de la fuselaj.
Când aceste bagaje au fost toate date jos, am văzut, spre stupefacția tuturor, că se întindeau pe toată lungimea aripii avionului și abia atunci am făcut semnul de începere a debarcării pasagerilor.
M-am așezat lângă linia de bagaje așa-zise de cabină și, cum venea câte un pasager să și-l ia, cum îi explicam de ce să nu mai facă așa, dând-o ca exemplu pe colega mea!
Reacțiile pasagerilor au fost de la rușinare, cap plecat, scuze îngăimate, până la „Ce, dom’le, m-ai găsit pe mine să te iei? Da’ pe ceilalți nu i-ai văzut?”.
La întoarcere am aflat că și distinsul domn Emil Boc făcuse la fel, doar că el se aflase printre cei ale căror bagaje rămăseseră la Otopeni, prilej de glume și de bancuri pe seama lui, bineînțeles!
Culmea este că unii dintre distinșii pasageri ai acelui tronson mi-au făcut reclamație la companie, iar onorata conducere, când a primit raportul meu, însoțit de cele ale echipajului și cele două loadsheet-uri, bașca pozele aferente, a schimbat brusc macazul de la „Ai încălcat regulamentul” la „Băi, ce noroc ai avut cu stewardesa că te-a informat!”.
Că așa-i în tenis, vorba nemuritorului Toma Caragiu!

