Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a publicat luni, 14 septembrie, în premieră, un tablou cu cifre exacte ce prezintă „dimensiunea Securităţii la finalul regimului comunist”. Datele prezentate de CNSAS cuprind întregul aparat al Securității: 14.629 de angajaţi (8.760 de angajaţi în aparatul central şi trupele de securitate și 5.869 de angajaţi în aparatul teritorial).
Securitatea, aparatul de represiune al regimului comunist, denumit oficial Departamentul Securităţii Statului – DSS, avea peste 14.000 de angajaţi, la finalul anilor 1980 – indică documentele oficiale.
Dimensiunea Securităţii la finalul regimului comunist
Documentele originale, datate 24 septembrie 1988, se găsesc într-un dosar găsit la cabinetul șefului Securității, generalul Iulian Vlad, și arată dimensiunea exactă a temutului serviciu comunist.
„Pentru a obține o imagine completă și integrată a sistemului represiv (Departamentul Securităţii Statului – DSS) la finalul regimului comunist (documentele prezentate sunt datate 24 septembrie 1988) trebuie să coroborăm datele din cele două tabele de mai jos. Documentele originale se găsesc în dosarul A.C.N.S.A.S. Cab I.V.40 (Cabinet Iulian Vlad).
Analiza cuprinde întregul aparat, fiind calculată la un total general de 14.629 de angajaţi (obținut prin însumarea celor 8.760 de angajaţi din aparatul central şi trupele de securitate – cu cei 5.869 de angajaţi ai aparatului teritorial).
În acest total este inclus şi personalul muncitor civil (p.m.c. – aproximativ 1200 de persoane, fără grad militar)”, informează CNSAS.
Această categorie de personal era formată din: muncitori calificați și tehnicieni (în atelierele de producție și întreținere a tehnicii operative speciale – reparații echipamente de ascultare, auto, laboratoare foto/chimice), deservire logistică grea (şoferi de transport, personal administrativ pentru clădiri și depozite, specialiști în telecomunicații sau constructori încadrați direct de minister fără grad militar), gospodării anexe, tipografie (personalul care deservea infrastructura extinsă a Ministerului de Interne de pe întreg teritoriul țării), activităţi de secretariat (dactilografe, secretare), potrivit CNSAS.
Structura teritorială a Securității
Direcția Securității Statului (DSS) era împărțită – din punct de vedere geografic și operațional- în aparatul central (București), Trupele de Securitate și aparatul teritorial (județe şi S.M.B. – Securitatea Municipiului Bucureşti).
Cei mai mulți lucrători ai Securității erau în aparatul central din București – 6.023 de cadre (41,17% din totalul angajaților).
Iată cifrele oficiale anunțate de CNSAS:
- Aparatul central al DSS (București – DSS): 6.023 cadre (reprezentând 41,17% din total)
- Trupele de Securitate (Comandament + Unități): 2.737 cadre (reprezentând 18,71% din total)
- Aparatul teritorial (40 de Județe + S.M.B.): 5.869 cadre (reprezentând 40,12% din total)
Aparatul central al DSS (București) „concentra cel mai puternic nucleu informativ, tehnic și de analiză din țară. Aici erau rulate marile dosare de spionaj, contraspionaj, filaj centralizat și interceptări la nivel național.
Marile concentrări de forțe în București: Direcția a IV-a (Contrainformații Militare) cu un colos de 1.022 de cadre și Unitatea Specială „F” (Filaj) cu 745 de cadre. De asemenea, unitățile de elită precum USLA (Unitatea Specială pentru Luptă Antiteroristă) aveau în Capitală sediul și grosul forțelor (772 de cadre)”, notează CNSAS.
Trupele de Securitate – 2.737 cadre (18,71% din total)
Trupele de Securitate – structura reprezenta componenta militarizată (infanterie, pază obiective speciale, intervenție în caz de revoltă populară). Deși Comandamentul era localizat în București, unitățile (batalioanele și regimentele de trupe de securitate) erau dislocate strategic pe întreg teritoriul țării (București, Cluj, Timișoara, Ploiești etc.) pentru a asigura controlul rapid în caz de criză – potrivit sursei citate.
Aparatul teritorial
Aparatul teritorial al Securității asigura controlul informativ direct, „la firul ierbii”, pe întreg teritoriul țării, mai notează CNSAS.
Securitatea Municipiului București (S.M.B.): Deși parte din aparatul teritorial, din punct de vedere geografic acționa tot în Capitală. Avea un efectiv masiv de 557 de cadre, fiind de departe cea mai mare unitate teritorială din țară.
Cele 40 de Inspectorate Județene (S.J.): Împarțeau restul de 5.312 cadre. Media per județ era de aproximativ 132 de cadre, forțele fiind adaptate la importanța economică și strategică a regiunii (Constanța, Timiș și Prahova depășeau fiecare 260 de cadre, în timp ce județe mai mici precum Ialomița, Covasna sau Sălaj abia treceau de 70-80 de cadre) – dezvăluie aceeași sursă.
Din punct de vedere operativ, angajaţii Securităţii erau distribuiți pe direcții informative.
„· Linia Informații Interne:
Direcția I: Concentra un număr relativ restrâns de cadre, având 103 angajați. Centrul acționa ca nucleu de coordonare, analiză și sinteză a informațiilor politice, sociale și culturale. Menirea Direcţiei I era supravegherea directă a populației sub aspectul conformării ideologice. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul I)
· Linia Contrainformații în Sectoarele Economice:
Direcția II: Înregistra un nucleu centralizat de 152 de angajați responsabili de marile obiective economice strategice naționale și ministere. În teritoriu asigura supravegherea informativă directă în fabrici, uzine, combinate, IAS-uri și infrastructură economică regională. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul II)
· Linia Contraspionaj:
Direcția III: Avea o pondere ridicată în structura centrală, cumulând 213 angajați dedicați monitorizării reprezentanțelor străine și rețelelor de spionaj extern. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul III)
· Linia operativă „T” (Interceptări și ascultări):
Unitatea Specială „T”: Un colos tehnologic de sine stătător la nivel central, operând cu 466 de angajați. La nivel executiv cadrele deserveau direct aparatele locale de ascultare a telefoanelor și control ambiental. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul T)
· Linia operativă „F” (Filaj, observație stradală și investigații):
Unitatea Specială „F”: Reprezenta una dintre cele mai mari concentrări logistice de personal din structura centrală a DSS, cu un efectiv de 745 de angajați dedicați capitalei și cazurilor de importanță națională. Cadrele constituiau echipe mobile stradale destinate urmăririi directe a persoanelor considerate periculoase de către regim. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul F)
· Linia operativă „S” (controlul corespondenței scrise – scrisori, colete, trimiteri poștale interne și internaționale)
Unitatea Specială „S”: figurează cu un volum semnificativ de personal, fiind o activitate intens centralizată în București – 356 de angajaţi. În teritoriu activitatea de control al corespondenței se desfășura la nivelul fiecărui Inspectorat Județean prin birouri sau compartimente speciale „S”, de regulă amplasate secret în incinta oficiilor poștale județene mari (PTTR)”, conform informațiilor făcute publice de CNSAS.
Câte femei lucrau în Securitate
Cifrele prezentate de CNSAS analizează și situația femeilor angajate în structurile Securității. În total 2.297 de femei, reprezentând 15,70% din totalul angajaţilor, erau încadrate la data de 24 septembrie 1988 în Departamentul Securităţii Statului:
- Aparat central: 954 femei (reprezentând 15,83% din totalul cadrelor centrale).
- Trupele de Securitate: 254 femei (reprezentând 9,28% din totalul trupelor).
- Structuri teritoriale: 1.089 femei (reprezentând 18,55% din totalul cadrelor din teritoriu).
„Ponderea generală de 15,70% demonstrează că, deși femeile dețineau un rol numeric important pe anumite nișe tehnice și administrative (unde depășeau deseori 25-30% din colectiv), la nivel global întregul aparat de Securitate rămânea o structură controlată și operată în proporție de 84,30% de bărbaţi”, mai notează CNSAS.
