Dan Șucu, omul de afaceri care controlează azi axa Rapid-Genoa și unul dintre cei mai bogați români, are un trecut pe care rareori îl comentează în public. Arhiva CNSAS păstrează dosarul complet de la Securitate al capitalistului Dan Șucu, fond de rețea R303384, din care reiese că a fost racolat ca informator în plină eră Ceaușescu, sub numele conspirativ „Mircea Crișan”. Contactat pentru un punct de vedere, patronul de la Rapid a evitat orice discuție pe subiect și a închis telefonul după un scurt „Vă mulțumesc, la revedere”.
Dan Șucu, verificat de Securitate încă din studenție
Povestea începe cu doi ani înainte de recrutarea propriu-zisă. În 1984, Dan Șucu era student la Politehnică și lucra ca ghid pentru ONT Carpați, însoțind grupuri de turiști străini prin țară. Faptul că intra în contact direct cu americani, englezi și israelieni l-a scos rapid în atenția Securității, care a pus la treabă mai multe surse pentru a-i contura profilul înainte de a-l aborda.
Rapoartele acelei perioade îl descriu drept un tânăr disciplinat, dar lipsit de strălucire. Una dintre surse nota că e „politicos, muncitor” și cu perspective de a intra în partid, alta îl vedea „timid, dar fără exagerare”, iar o a treia, mai tăioasă, îl plasa direct în categoria „mediocru necesar”, motivând că e „greoi în gândire și ușor bâlbâit”. Ofițerii nu se grăbeau: îl voiau sigur pe mână înainte să-i propună colaborarea.
Recrutarea lui Dan Șucu: angajamentul semnat cu Securitatea
Pe 16 august 1984, planul se concretizează. Un raport semnat de trei ofițeri, printre care cel care l-a racolat, lt. maj. Andrei Andronic, notează că tânărul „a acceptat fără rezerve” propunerea de a colabora secret cu organele de securitate. În scris, Șucu se angaja să respecte întru totul indicațiile primite și să nu sufle nimănui despre această legătură.
Textul angajamentului, păstrat la dosar, sună astfel: „Subsemnatul Șucu Dan, fiul lui Bucur și Maria, născut la 25.04.1963 în București, (…) ghid colaborator extern la ONT Carpați, conștient de faptul că apărarea patriei constituie o îndatorire patriotică pentru fiecare cetățean, mă angajez să sprijin organele de securitate prin informarea lor cu toate datele și informațiile pe care le voi constata în timpul însoțirii grupurilor de turiști străini sau al discuțiilor pe care le voi purta cu aceștia ori aflate de la alte persoane.”
Mai departe, viitorul patron de la Rapid promitea: „Mă angajez ca în cadrul acestei activități să fiu sincer și corect, să respect toate indicațiile ce mi se vor da, să depun interes pentru îndeplinirea sarcinilor ce le voi primi și de asemeni să nu divulg nimănui această legătură a mea cu organele de securitate. Informațiile le voi prezenta în scris, sub formă de note informative și le voi semna cu pseudonimul «Mircea Crișan».”
Ce informații trebuia să livreze informatorul „Mircea Crișan”
Documentele arată clar cine intra pe lista de urmărire a proaspătului informator: turiștii străini pe care îi însoțea, delegații firmelor turistice partenere, ziariștii aduși prin Ministerul Turismului și colegii din rândul ghizilor ONT.
O dovadă directă e „Nota de relații” pe care Șucu însuși a completat-o la momentul recrutării: o listă cu 13 nume de persoane din anturajul său, care urmau să apară ulterior în rapoartele lui către Securitate. Zece dintre ei erau colegi ghizi, iar trei erau cetățeni americani cu care lucrase, doi dintre aceștia fiind deja sub urmărirea serviciului secret. Despre cel puțin doi colegi de la ONT, „Mircea Crișan” a scris ulterior note informative pe nume, unul dintre pasaje descriindu-l pe un coleg drept „influențabil de oamenii cu puternică personalitate”.
58 de note informative în mai puțin de doi ani
Odată intrat în angrenaj, ritmul de lucru al lui „Mircea Crișan” a crescut constant. O evaluare internă din decembrie 1986 vorbește despre 14 materiale informative livrate în șapte luni, iar un an mai târziu, în decembrie 1987, cifra ajunsese la 44 de note anuale. Însumat, numai între iunie 1986 și decembrie 1987, informatorul a trimis Securității cel puțin 58 de rapoarte.
Pentru a se asigura că omul lor rămâne loial, ofițerii l-au supus unui control strâns: corespondența îi era interceptată, iar la un moment dat s-a discutat despre montarea de microfoane în locuință, prin obținerea mulajelor cheilor de acasă. În paralel, „Mircea Crișan” a fost surprins într-o abatere de la statutul de ghid, o relație neoficială cu o turistă la Poiana Brașov, în preajma Revelionului 1987-1988, pentru care a primit o atenționare oficială, după ce el însuși a recunoscut incidentul în scris.
Notele culese de la alte surse din preajma lui, în ultimii ani dinaintea Revoluției, îl arată tot mai preocupat de partea materială a activității de ghid. Una dintre informatoare, cu numai șase săptămâni înainte de căderea lui Ceaușescu, scria că Șucu pretindea delegaților străini sume de 200-300 de dolari pentru a închide ochii la activitățile lor mai puțin legale și că își cumpărase deja mașină și televizor color din aceste venituri. Un ofițer superior, iritat de tonul acelei note, a cerut chiar ca informatorul să nu mai fie folosit în teren fără aprobarea lui personală.
Ce a decis CNSAS despre Dan Șucu, în 2015
Subiectul a ieșit prima dată la iveală în 2015, când, la solicitarea publicației „Evenimentul zilei”, CNSAS a emis o adeverință prin care stabilea că Dan Șucu nu a fost colaborator al Securității, în sensul legii. Concluzia se bazează pe faptul că, pentru un astfel de verdict, e nevoie de îndeplinirea cumulativă a două condiții: existența unor note care confirmă statutul administrativ de informator și dovada că acele informații au dus la încălcarea drepturilor cuiva, cu consecințe politice concrete din partea Securității.
Conform gsp.ro, decizia nu a fost însă unanimă. Trei membri ai colegiului CNSAS, istoricul Florian Bichir printre ei, alături de Florin Abraham și Corneliu Turianu, au susținut opinia separată că Șucu ar fi trebuit declarat colaborator. Dosarul se oprește, cel puțin în arhiva consultată, pe 6 noiembrie 1989, cu puțin peste o lună înainte de căderea regimului, fără vreun document care să confirme sau să infirme dacă legătura a continuat și după Revoluție.
Reper cronologic: născut pe 25 aprilie 1963 la București, Dan Șucu a urmat Școala Generală nr. 27 și Liceul „Dimitrie Cantemir”, a intrat la Politehnică în 1982, a lucrat ca ghid ONT din 1983, a fost recrutat de Securitate în august 1984, a pus bazele Mobexpert în 1993 și a preluat 50% din acțiunile Rapidului în mai 2022.
