România a exportat șmecheria în lume și se pregătește să facă același lucru și cu formula politică perfectă: cum să guvernezi chiar dacă nu câștigi alegerile! USR este cel mai bun exemplu în acest sens, dar profesorul rămâne UDMR. Nu-i nevoie să ai majoritate ca să contezi și nici să explici majorității ce primește țara la schimb, doar spui că negociezi în numele „comunității”. De peste trei decenii, UDMR a transformat participarea la guvernare într-o afacere de succes.
Acum, când pe masă e chiar viitorul prezenței în Parlament, Kelemen Hunor joacă ultima carte mare: o înțelegere discretă cu Siegfried Mureșan, cu fire care duc spre Budapesta, Berlin și vreo 16 miliarde de motive să voteze „pentru”. Bine ați venit în culisele adevărate ale politicii românești, unde loialitatea se vinde în funcție de interese!
Rețeta de succes a UDMR: toate drepturile, zero obligații!
Guvernul Bolojan a pus pe butuci economia (sub deviza „Totul pentru străini, nimic pentru România”), așa e, dar prea puțin se vorbește despre partenerul discret care a stat, prefăcut și mulțumit, la masa jafului: UDMR.
Dacă te uiți pe cifrele electorale, UDMR n-ar avea cum să intre la guvernare niciodată, însă aproape întotdeauna cineva a avut grijă să lase o ușă deschisă la Palatul Victoria. Am schimbat președinți, s-au dat jos premieri, vechi și noi coaliții au apărut, România a intrat și a ieșit din crize… și UDMR a fost mereu, la intrare, ca un funcționar vechi al clădirii; maghiarii se comportă ca și cum ar ști toate intrările/ieșirile, toate sertarele și, mai ales, unde se află cheia de la vistieria țării.
Pe scurt, UDMR este genul de partid care nu se sinchisește de Justiție sau Interne. În schimb, se agață cu unghiile și dinții de ministerele cu bugete grase și care nu au lupa pe ele, precum Dezvoltarea, Cultura și Mediul. Maghiarii livrează discursul solemn despre „interesele comunității”, taie câte o panglică festivă pe la diverse evenimente, fac două-trei fotografii de protocol și arată, prin asta, ce înseamnă arta de a negocia cum trebuie. Nici nu trebuie să câștige România, le este suficient că au devenit indispensabili în ochii celor care vor să o conducă.
Aceasta este rețeta perfectă a profitorului politic: intră la guvernare și înșfacă feliile grase de buget, apoi evită orice responsabilitate incomodă și, când vine vorba de interesul național, trage mereu în direcția opusă.
Iar asta, în timp ce românii din Ucraina și chiar din Ungaria sunt minorități tratate cu suspiciune, uneori chiar persecutate.
Amenințarea care ar putea șterge UDMR de pe hartă
Numai că roata norocului pare, în sfârșit, să se întoarcă. „Național” este în măsură să vă dezvăluie planul care pune la cale în spatele ușilor închise.
În județele cu populație maghiară de peste 50%, legea electorală votată acum ani buni de PSD asigura UDMR-ului un adevărat privilegiu: doi parlamentari la unul ales normal. Acest amendament este acum pe cale să dispară; din informațiile intrate în posesia noastră, e doar o chestiune de timp până când eliminarea lui se va întâmpla.
Mai departe, putem vedea că sabia lui Damocles este mult mai tăioasă: se fac presiuni mari ca PSD să accepte creșterea pragului electoral de la 5% la 10%, combinată cu reducerea numărului total de parlamentari la 300. Dacă ambele măsuri trec, UDMR rămâne, pur și simplu, în afara Parlamentului!
A mai conta politic la București va fi, peste noapte, doar o amintire nostalgică dintr-o epocă apusă.
Ordinul de la Budapesta
Dar, hai să explicăm și ce legătură este între desemnarea lui Siegfried Mureșan ca premier și UDMR.
Mai întâi, faptele: în iunie, UDMR a refuzat să susțină Guvernul Adrian Veștea, iar Kelemen Hunor a explicat că formațiunea sa nu considera îndeplinite condițiile pentru ca maghiarii să voteze acel Executiv. Ce nu se știe este că Manfred Weber l-a sunat personal pe Hunor, cerându-i explicit sprijinul UDMR pentru Adrian Veștea. Acest amănunt a scăpat, la momentul respectiv, dar ne arată clar cine trage sforile, de fapt, în spatele deciziilor de la București.
La vot, Cabinetul Veștea a căzut – doar 189 de voturi din cele 233 necesare.
Acum, să dezvăluim cât de mult s-a complicat jocul, pentru că în scenă intră un personaj proaspăt instalat la putere – Peter Magyar, noul premier al Ungariei. Contextul face ca Siegfried Mureșan să aibă un rol-cheie, putând influența deblocarea a 16 miliarde de euro din bugetul UE, bani revendicați insistent de Budapesta. În paralel, Magyar a declanșat o anchetă privind finanțarea UDMR de către fostul premier Viktor Orban (e vorba de banii trimiși de Ungaria pentru fundații ale UDMR, construcții de stadioane, sponsorizări sportive etc).
Sursele noastre spun că trocul e simplu: în schimbul opririi acestei anchete incomode, UDMR trebuie să-l convingă pe Mureșan să pună umărul la deblocarea celor 16 miliarde de euro. Ca să facă asta, Siegfried Mureșan vrea de la UDMR exact ce-i lipsește – voturi pentru învestirea Guvernului.
Cercul s-a închis perfect. Fiecare parte și-a vândut, discret, bucata de influență, numai că moneda de schimb este interesul real al României, ajuns mereu ultimul pe listă. Ca de fiecare dată, țara asta a devenit un bufet suedez din care fiecare se servește, după cum poftește. Între timp, mulți români au ajuns să vorbească despre UDMR ca de o un grup de trădători și profitori, o gașcă de politicieni care și-a făcut din prezența la guvernare o afacere de familie.
