Articolul din Wall Street Journal a aruncat o grenadă în mijlocul clasei politice de la București, lovind direct în capul premierului închipuit Siegfried Mureșan. Și nu în orice moment, ci cu numai câteva zile înainte ca acesta să ceară votul Parlamentului. Coincidență? Poate, dar efectul devastator pe care dezvăluirile le-au produs este imposibil de ignorat.
Înainte de toate, să spunem că ancheta din WSJ poartă semnătura unor jurnaliști laureați Pulitzer (Oscarul din presă), ceea ce îi conferă greutate. Și fix acest lucru a fost dorit, știut fiind faptul că americanii, când vor să transmită un mesaj, nu lasă niciun amănunt la voia întâmplării.
Când mesajele se transmit și prin intermediul presei
Detaliul exploziv făcut public de cotidianul Wall Street Journal a tot fost comentat și doar îl reamintesc, pe scurt: ambasadoarea americană în Grecia, Kimberly Guilfoyle, ar fi spus, în martie, la o cină privată la Atena, vorbind despre iminenta prăbușire a Guvernului Bolojan, că „Washingtonul poate face asta oricărei țări dorește”.
„Nucleara” a fost detonată în presa din State la doar câteva ore după revenirea lui Nicușor Dan de la New York și cu o săptămână înaintea votului pentru Guvernul Mureșan. O nimereală a calendarului sau un mesaj transmis direct Bucureștiului, cu precizie chirurgicală? Aruncând o privire peste trecutul anti-Trump al lui Siegfried Mureșan vom descoperi că răspunsul este greu de contestat.
Kimberly Guilfoyle nu este un nume oarecare, fiind apropiată de președintele republican. Are conexiuni puternice și este face lobby pentru interesele companiilor americane implicate în proiecte de gaz natural lichefiat în sud-estul Europei. De altfel, la vremea respectivă, „Național” a scris despre vizita ei la București, Guilfoyle văzându-se la restaurantul „Isoletta” cu Sorin Grindeanu, Florin Vlădică (ex-șef la „Înzestrare” în MApN și alegerea pentru funcția de director al SRI) și ministrul PSD de atunci al Energiei, Bogdan Ivan.
Dincolo de toate nuanțele, un fapt rămâne cert: fraza a fost rostită de ambasadoarea lui Trump, a ajuns să fie dezvăluită în presa americană, iar timing-ul publicării – la doar câteva ore după ce Nicușor Dan a părăsit New York-ul și exact înaintea votului pentru Guvernul Mureșan – nu poate fi trecut cu vederea. Dacă cineva își imaginează că asemenea sincronizări nu au nicio importanță politică, probabil că încă mai crede că ambasadorii participă la cine diplomatice ca să discute despre starea vremii.
De ce nu vor SUA să audă de Mureșan
Motivul real pentru care americanii nu-l înghit pe Siegfried Mureșan ține de atitudinea publică pe care europarlamentarul PNL a avut-o față de Donald Trump, fapt ușor verificabil și, negreșit, perfect știut la Washington. Premierul desemnat de Nicușor Dan este vicepreședinte PPE în Parlamentul European și genul de politician care a făcut din mulțumirea Ursulei von der Leyen componenta centrală a carierei sale politice.
În iunie 2024, în plină campanie electorală în State, Siegfried Mureșan declara, la RFI, că „Donald Trump este o amenințare pentru modul nostru de viață”, iar eventuala sa revenire la Casa Albă „ar fi un pericol pentru UE”. Mai departe, l-a numit „presupus infractor” pe miliardarul american, afirmație făcută pe când actualul președinte era persecutat de justiția controlată de Partidul Democrat. Tot Mureșan este de părere, conform postărilor sale de pe Facebook, că „a-l susține pe Donald Trump înseamnă a face jocurile Kremlinului, înseamnă a susține atacurile Rusiei”. Și astea sunt doar câteva dintre sumedeniile de atacuri pe care Siegfried Vasile le-a lansat împotriva președintelui SUA.
Poate cineva să condamne Casa Albă pentru reticența sa față de un personaj care ani la rând l-a atacat pe actualul președinte american și familia sa? Ca partener strategic al României și principal garant al securității noastre, SUA doresc să vadă la Palatul Victoria un partener cu care se poate negocia și pe care se pot baza, la nevoie. Or, cât timp Siegfried Mureșan este un bugetar arogant, care și-a permis să-i dea lecții lui Trump, lesne de înțeles de ce C nu vrea să audă de el.
Când în joc sunt securitatea, apărarea și arhitectura economică a României, parcă te-ai aștepta la un alt tip de discurs public din partea oricărui europarlamentar care reprezintă țara. Când tu faci asemenea afirmații, iar ulterior insiști că ți le asumi, să nu te miri dacă, a doua zi după ce ești „promovat” în rol de prim-ministru, președintele Statelor Unite îți face cu mâna, „Adio și să nu te văd!”.
Nicule, ai grijă ce alegere mai faci!
Vulnerabilitatea lui Siegfried Mureșan este evidentă: vorbim despre un politician obedient față de Bruxelles și ostil pe față Washingtonului. În mod indirect, articolul din Wall Street Journal tocmai asta face: pune reflectorul pe locul în care candidatura lui Mureșan este atacabilă – relația cu America.
Încă ceva: indiferent cât de mult va fi contestată dezvăluirea din WSJ, mesajul transmis Bucureștiului e limpede ca cristalul: Administrația Trump urmărește îndeaproape cine ajunge la conducerea Guvernului României, iar un premier „războinic de tastatură” nu este varianta pe care Washingtonul și-ar dori-o.
Când mai nominalizează câte un premier, poate că Nicușor Dan ar trebui să cântărească nu doar aritmetica voturilor din Parlament, ci și costul real al unei relații tensionate cu SUA. Își permite România luxul de a-și alege singură dușmanii?
