Până ieri, tot discursul „rezist” din România îl picta pe Viktor Orban drept marele „dușman al valorilor europene”, omul care blochează tot, care se opune, care încurcă planurile „bune” ale Bruxelles-ului. Și, ce să vezi, exact acolo era problema: se opunea. Ridica mâna și spunea nu.
Acum, după ce Orban a pierdut și în locul lui vine Peter Magyar, brusc se „deblochează” un împrumut de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina. Nu pare să fie nicio coincidență. Mai degrabă vorbim despre o piesă care a fost scoasă dintr-un mecanism în care opoziția chiar conta.
De ce conta veto-ul lui Orban
Nu e vorba despre „valorile europene” sau despre „solidaritate”, e vorba despre bani. Foarte mulți bani, mai precis 90 de miliarde de euro. Bani care nu apar din aer. Bani care vin din contribuțiile statelor membre, adică din buzunarele oamenilor. Inclusiv ale românilor.
Exact de asta s-au bucurat atât de tare „rezistii” de pe la noi când a picat Orban. Nu pentru democrație, nu pentru vreo revoluție morală, ci pentru că dispare ultimul obstacol din calea acestor decizii. Practic s-a deschis robinetul pentru favorurile UE.
Și colac peste pupăză, Ungaria primește din nou petrol rusesc prin conducta Drujba pipeline, după luni de întreruperi, și, în același timp, renunță la veto-ul pe finanțarea Ucrainei. Budapesta își rezolvă propriul interes strategic, adică energia. Fiecare își rezolvă interesul, iar nota de plată rămâne… la comun. Că așa suntem noi obișnuiți în UE. Suntem buni doar atunci când se plătește nota.
Împrumutul pentru Ucraina: bani europeni, costuri pentru cetățeni
Șefa diplomației europene, Kaja Kallas spune că Ucraina „are nevoie” de acești bani, adăugând: „Ne așteptăm la unele decizii pozitive privind împrumutul de 90 de miliarde de euro.” Sunt de acord că nu-i ușor să duci un război pe umeri. Dar cine plătește? Și cât timp mai plătește? Pentru că deja nu mai vorbim de ajutor punctual, ci de o finanțare masivă, structurală, în care două treimi merg direct către apărare. Cu alte cuvinte, Europa, inclusiv România, bagă bani grei într-un conflict care nu dă niciun semn că se termină curând. Pe lângă asta, care ar putea fi deciziile alea positive? Dăm bani, nu îi luăm. Treziți-vă un pic la realitate!
Ucraina nici măcar nu face parte din UE. Nu face parte din NATO. Câtă bunăvoință să mai avem? Cât ajutor să mai oferim? Pe noi cine ne ajută? În cazul României, noi muncim pentru Ucraina, nu pentru noi. Cu ce ne-a ajutat pe noi Ucraina? Și nici măcar ei nu sunt de vină, ci mecanismul care nu are limite. Dacă războiul mai durează cel puțin 5 ani, Europa nu va mai avea nici macar un euro la buget. Războiul ăsta face o gaură uriașă în bugetele europene. Cetățenii care dau bani pentru lucrurile astea simt că li se fură banii din buzunare pe toate părțile. Unde e solidaritatea aici?
Faptul că Orban a zburat din peisaj, nu face lucrurile mai ușoare. Le face extrem de dificile pentru o țară cum este România. Nu mai există lider care să fie contra sistemului din Uniunea Europeană, iar găurile pe care le-am avut până acum în buget, vor fi pistol cu apă față de ce va urma…
