Ultima Oră

Tradiții de Ovidenia: obiceiuri, superstiții și ce nu e bine să faci pe 21 noiembrie

Valentina Culin
Jurnalist Actualitate 7 min de citire
Publicat la:

Tradiții de Ovidenia se păstrează și astăzi în multe case din România, de la candela lăsată aprinsă toată noaptea până la pomenile pentru cei plecați din lume fără lumânare. Sărbătoarea cade în fiecare an pe 21 noiembrie, iar în 2026 este sâmbătă. În calendarul ortodox, ziua poartă numele de Intrarea în Biserică a Maicii Domnului și este marcată cu cruce roșie.

Pentru credincioși, Ovidenia are și o importanță practică. Este prima zi cu dezlegare la pește din Postul Crăciunului, după o săptămână întreagă de post aspru. În plus, în calendarul popular, ziua aceasta marchează granița dintre toamnă și iarnă, așa că a adunat în jurul ei multe credințe despre lumină, vreme și belșug.

Tradiții de Ovidenia: ce sărbătorește Biserica pe 21 noiembrie

Sărbătoarea amintește de momentul în care Fecioara Maria a fost dusă la Templul din Ierusalim. Potrivit Tradiției, părinții ei, Ioachim și Ana, au rămas mult timp fără copii. Ajunși la bătrânețe, s-au rugat lui Dumnezeu și au făgăduit că, dacă vor avea un copil, îl vor închina Lui.

Când Maria a împlinit trei ani, părinții și-au ținut promisiunea. Au adus-o la Templu, unde a fost primită de arhiereul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Acesta a dus-o în Sfânta Sfintelor, cea mai sfântă încăpere a Templului. Acolo intra doar arhiereul, o singură dată pe an. Fecioara a trăit apoi la Templu, în rugăciune și curăție, până în jurul vârstei de 15 ani, când a fost logodită cu dreptul Iosif.

Evenimentul nu apare în Sfânta Scriptură, ci este păstrat în Tradiția Bisericii. Ovidenia este una dintre cele patru mari sărbători închinate Maicii Domnului, alături de Nașterea Maicii Domnului, Bunavestire și Adormirea Maicii Domnului. Totodată, este cea mai nouă dintre ele. Sărbătoarea s-a născut la Ierusalim și ar data, după istorici, din secolul al VI-lea.

De altfel, ziua este cinstită și de alte Biserici. Greco-catolicii și romano-catolicii o prăznuiesc tot pe 21 noiembrie, cei din urmă sub numele de Prezentarea la Templu a Fecioarei Maria. În schimb, credincioșii care țin calendarul vechi o sărbătoresc pe 4 decembrie.

Tradiții de Ovidenia și originea numelui sărbătorii

Numele popular vine din slavona bisericească, unde „vavedenie” înseamnă „intrare”. Din această formă au rezultat denumirile Vovidenia și Ovidenia, folosite mai ales în Moldova, Muntenia și Oltenia. În unele sate apar și variantele Ovedenia, Odovenia sau Obrejenia.

În calendarul popular, ziua nu stă singură. Ea face parte dintr-un șir de sărbători de la sfârșitul toamnei, alături de Filipii de toamnă, Noaptea Strigoilor, Sântandrei și Sânnicoară. Etnologul Ion Ghinoiu vede în acest interval un ritual de înnoire a timpului, probabil vechiul An Nou al dacilor.

Prin urmare, nu e de mirare că multe obiceiuri seamănă cu cele de Anul Nou. Țăranii credeau că acum vara se întâlnește cu iarna, iar lumea trece dintr-un anotimp în altul. Asemenea treceri erau considerate momente fragile, în care binele și răul se apropie de casele oamenilor.

Noaptea în care se deschid cerurile

Cea mai cunoscută credință spune că, în noaptea de Ovidenie, cerurile se deschid. Atunci, oamenii cu sufletul curat pot înțelege graiul animalelor. Bătrânii povesteau că vitele din grajd vorbesc între ele, dar cine încearcă să le asculte cu gând rău nu aude nimic.

Mai mult, noaptea dinaintea sărbătorii era potrivită și pentru aflarea ursitului. Fetele nemăritate făceau mici ritualuri, convinse că vor visa sau vor vedea chipul celui cu care se vor căsători.

Aceste credințe arată cât de încărcată de mister era ziua pentru lumea satului. Așadar, tradiții de Ovidenia precum ascultatul animalelor sau ghicitul ursitului nu erau simple jocuri, ci făceau parte dintr-un fel de a înțelege trecerea spre iarnă.

Tradiții de Ovidenia

Focul și candela, aprinse toată noaptea

În calendarul popular, Ovidenia este o sărbătoare a luminii. Simbolurile ei sunt candela, lumânarea, focul și soarele. De aceea, în multe case, focul din sobă și candela de la icoane rămân aprinse toată noaptea de 20 spre 21 noiembrie.

Explicația ține tot de credința cerurilor deschise. Se spunea că atunci coboară îngerii pe pământ și alungă duhurile rele. Dacă focul se stinge, casa rămâne neapărată. În schimb, o casă luminată toată noaptea ar avea spor și belșug în anul care vine.

La oraș, obiceiul s-a păstrat într-o formă simplă. Mulți credincioși aprind o lumânare sau lasă candela să ardă până dimineața, chiar dacă soba a fost demult înlocuită de calorifer.

Pomeni pentru cei morți fără lumânare

Lumina de Ovidenie nu este doar pentru cei vii. În această zi se fac pomeni pentru cei înecați, pentru cei care au murit fără lumânare și pentru copiii care au murit nebotezați. Credința spune că lumina aprinsă acum le luminează drumul în lumea de dincolo.

În unele zone, lumânările pentru acești morți au o formă aparte. Ele sunt făcute ca niște toiege, înalte cât un stat de om, și apoi sunt răsucite ca melcul. Pe lângă lumânări, familiile pregătesc pachete cu mâncare de post și le împart celor din jur. Există și obiceiul de a da de pomană haine.

Astfel, una dintre cele mai frumoase tradiții de Ovidenia rămâne grija pentru cei uitați. Chiar și astăzi, multe femei duc la biserică o lumânare în plus pentru rudele care nu au avut parte de una la moarte.

Usturoi, apă la icoane și crengi de măr

Pentru că acum „încep să lucreze” farmecele, oamenii își apărau casa. Ușile și ferestrele se ungeau cu usturoi, ca să țină departe relele, vrăjile și pagubele. Obiceiul seamănă mult cu cel din Noaptea Strigoilor, de Sfântul Andrei.

O altă credință are legătură cu apa. Se spune că, dacă pui la icoane un vas cu apă și aprinzi lângă el o lumânare, apa devine bună de leac pentru diverse boli. În vechime, ziua era legată mai ales de vindecarea bolilor de ochi.

Copiii aveau și ei un ritual al lor. Puneau crengi de măr în apă, la căldură și la lumină. Până la Anul Nou, crengile înmugureau și chiar înfloreau, iar apoi erau folosite drept sorcove.

Tradiții de Ovidenia despre vreme

Pentru țărani, vremea de pe 21 noiembrie era un adevărat calendar al iernii. Se credea că ziua de Ovidenie arată cum va fi tot sezonul rece.

Semnele erau citite cu atenție. Dacă era cald și frumos, anul următor urma să fie secetos. Dacă era frig și ploua, anul avea să fie ploios și cu boli. Iar dacă ningea chiar de Ovidenie, oamenii se pregăteau pentru o iarnă grea.

Ovidenia și lupii: Filipul cel Șchiop

În multe zone, Ovidenia se suprapune cu Filipul cel Șchiop, una dintre zilele din ciclul Filipilor de toamnă. Aceste sărbători populare sunt dedicate lupilor și încep în jurul datei de 14 noiembrie.

Legenda spune că Filipii au fost apostoli aruncați într-o groapă cu lupi, din care au scăpat datorită credinței. Alte povești îi descriu ca pe niște frați rătăcitori, care îi pedepseau pe cei ce nu le țineau zilele. În culegerile lui Tudor Pamfile, Filipii apar ca protectori ai casei. Ei o apărau de foc, de lupi, de șerpi și de alte primejdii.

Zilele lor erau ținute mai ales de femei, care nu lucrau, ca să ferească animalele și gospodăria de lupi. Astăzi, obiceiul s-a păstrat mai ales în satele de păstori.

Ce nu e bine să faci de Ovidenia

Fiind sărbătoare cu cruce roșie, ziua de 21 noiembrie are câteva interdicții clare. Cele mai multe țin de munca din casă și din gospodărie:

  • nu se spală rufe;
  • nu se face curățenie generală;
  • nu se coase;
  • nu se lucrează la câmp;
  • nu se fac treburi grele în gospodărie.

Pe de altă parte, la fel de importante sunt vorbele. De Ovidenie nu e bine să te cerți, să porți pică sau să rostești cuvinte grele. Dimpotrivă, tradiția cere ca oamenii supărați să se împace și să își ceară iertare. Se crede că așa vor trece împăcați prin iarnă.

Cei care respectă tradiții de Ovidenia ca acestea ar avea, potrivit credinței, hambarele pline și spor în toate în anul care urmează.

Ce se mănâncă: prima dezlegare la pește din post

Pentru credincioșii care țin Postul Crăciunului, Ovidenia aduce prima masă cu pește. Biserica a rânduit dezlegarea ca bucuria sărbătorii să nu fie umbrită de post. Până atunci, între 15 și 20 noiembrie, nu există nicio zi în care peștele să fie permis.

De aceea, în dimineața sărbătorii, mulți merg la biserică cu pește și preparate de post, alături de lumânări. Bucatele sunt sfințite de preot și apoi împărțite de pomană. Se crede că acest gest aduce sănătate și liniște în familie.

Tot de Ovidenie, la slujbe încep să fie cântate Catavasiile Nașterii Domnului. Ele vestesc apropierea Crăciunului și marchează, pentru credincioși, intrarea în a doua parte a postului.

Tradiții de Ovidenia păstrate și astăzi

Multe obiceiuri vechi s-au pierdut odată cu viața de la sat. Totuși, câteva gesturi au rămas aproape neschimbate, și la oraș, și la țară.

Cei mai mulți credincioși merg la Sfânta Liturghie și aduc la biserică pomeni de post și pește. Mulți aprind lumânări pentru cei vii și pentru cei adormiți și se roagă Maicii Domnului pentru ajutor și sănătate. În plus, ziua rămâne un prilej pentru fapte bune, mai ales pentru ajutorarea celor nevoiași.

Prin urmare, chiar dacă puțini mai ascultă graiul animalelor sau ung ferestrele cu usturoi, lumina rămâne miezul sărbătorii. O candelă aprinsă, o pomană dată cuiva și o împăcare cu cei apropiați sunt, de fapt, esența Ovideniei.

Mica publicitate