Prima stare de urgență energetică din lume, în contextul actualei crize a petrolului, a fost declarată tocmai în Filipine! Acolo, unde se importa 98% din necesarul de petrol și gaze din Golf, de la începutul conflictului și până astăzi prețurile la benzină s-au dublat. Reacția populației nu s-a lăsat așteptată: va fi grevă generală, vor fi proteste ale transportatorilor etc.
Trump și Titanicul lui
La lansarea sa, Titanicul era un vârf al tehnologiei și era operat de cei mai buni marinari la acel moment. Trump, după reinstalarea sa, a adus cei mai buni militari, specialiști, diplomați etc. ca marinari ai săi.
Titanicul a fost special construit ca să nu se scufunde nici dacă ar fi fost inundate jumătate din compartimentele etanșe cu care nava fusese prevăzută în premieră.
America a fost special construită ca să nu poată fi distrusă de război.
Edward John Smith, zis și „Căpitanul milionarilor”, era un marinar foarte experimentat, dar de formație veche. Trump – un lider cu mare experiență economică – este un miliardar devenit și el, cumva, căpitan al miliardarilor americani.
Și, cu toate acestea, Titanicul s-a scufundat!
Abia de curând s-a aflat că Titanicul s-ar fi scufundat din cauza greșelilor capitale ale comandantului său, care:
- nu a ținut cont de avertizările existente despre aisbergurile din zonă, bazându-se pe capacitățile tehnologice ale navei sale;
- nu a mai ținut cont, pe aceleași considerente tehnologice, și, în loc să decidă înaintarea în continuare a navei, cu prețul provei făcute praf și a unor compartimente inundate, a comandat întoarcerea Titanicului, ceea ce a produs ruperea efectivă a chilei acesteia și scufundarea ei.
Titanicul de astăzi, în speță SUA, a înaintat în zona plină de aisberguri a Orientului Mijlociu și Apropiat, bazându-se pe capacitățile și capabilitățile sale, puse sub comanda căpitanului Trump.
Și acesta, plin de infatuare, a dat peste aisbergul petrolier cel mai mare din zonă. Impactul este, după cum vede fiecare dintre noi, incredibil de mare și de puternic la scară planetară.
Practic, bursele au înnebunit; țările din zonă se confruntă cu cel mai negru coșmar al lor: secetă și lipsa apei desalinizate; comerțul mondial se clatină; NATO se pregătește de implozie; ONU a devenit un simplu ONG fără nicio putere; nu mai există decât justiția pumnului etc.
Ce face comandantul Trump?
Când aisbergul petrolier a lovit nava SUA, comandantul Trump a dat comanda: „Cu toate motoarele înainte!”
Așa că aisbergul petrolier a început, încet și sigur, să spargă și mai multe dintre compartimentele etanșe ale navei lui Trump: țările arabe, țările dependente de petrolul arab etc.
Acum Trump a declarat un timeout, timp în care s-a gândit să reevalueze situația, iar bursele au reacționat imediat.
Una dintre marile probleme ale celor doi comandanți, Smith și Trump, a fost supraevaluarea inițială a navelor aflate sub comanda lor.
Trump, bazându-se pe combustibilul gratuit oferit de moneda universal impusă a fi folosită în domeniul petrolului și gazelor – celebrul petrodolar – și-a asigurat, prin atacul asupra Venezuelei, și petrolul ieftin pentru nava lui, dar și tăierea accesului la acesta prin atacul antidemocratic asupra acestei țări.
Și totuși, cum se poate topi un aisberg?
Este incredibil acum, privind la rece, cum țări cu grade mari de însorire au fost ținute captive în zona dependenței de petrol, în timp ce își puteau, ușor, rapid și simplu, să își dezvolte programe de backup pentru producerea de energie solară.
Nu de alta, dar Filipine nu este amplasată pe lângă niciunul dintre cei doi poli, nu-i așa?
Acum vreo 15–20 de ani circula o știre despre un uriaș parc solar din America, care zăcea nefolosit, și mulți se întrebau de ce l-au mai construit.
Decarbonizarea a tras semnalul de alarmă, ascultat de unii și ignorat de alții.
China lui Xi a reușit uluitoarea performanță de a transforma un deșert în producător de energie verde, cu care susține acum creșterile prețurilor la petrol.
Deci, în concluzie, tot Soarele va topi și acest aisberg!
