Mult amânatul moment al adevărului pentru Tarom a venit, într-un final, și nu așa cum și-ar fi dorit fiecare dintre angajați, de la încărcător la director, fiecare politician implicat sau fiecare român plătitor de taxe și impozite.
Pentru că, stând și judecând la rece, într-adevăr Taromul nu mai poate continua așa, chestie pe care mult înjurata USR-istă Oana Gheorghiu a spus-o clar și căreia, vrem nu vrem, trebuie să îi dăm dreptate.
Scurt istoric al unei catastrofe anunțate
Știm cu toții din presă ce s-a întâmplat la Tarom din 1990 și până în prezent și, din lista enorm de lungă, am reține câteva lucruri mai importante, și anume:
- Afacerea Airbus 310 – Petre Roman, în urma căreia nimeni, nici chiar Comisia de Anchetă a Senatului României, nu a reușit să găsească unde s-au dus minim 10 milioane de dolari americani rezultați din diferența de preț de catalog și cea plătită de Tarom.
Avioanele au fost prost alese, fiind impuse politic a fi cumpărate de către premierul Petre Roman în locul Boeingurilor 767 contractate de Ceaușescu, deoarece aveau raza de acțiune mică și capacitatea calelor insuficientă. Aceste două cauze au dus la zboruri cu aterizări în limita de combustibil, bagaje rămase pe jos, imposibilitatea efectuării zborurilor directe și introducerea escalelor de realimentare, costuri mari în operare și pierderi financiare mari. Vânzarea lor, la final, unei firme de apartament din Erevan pentru doar 5 milioane de dolari, când doar motorul suplimentar nou-nouț făcea 1 milion, este subiect delicat de anchetă, pentru că avioanele au ajuns, fentând embargoul, în… Iran! - Fuga reprezentanților Tarom din Argentina și Thailanda, primul cu 900.000 și al doilea cu peste un milion de dolari, nerecuperați niciodată.
- Vânzarea activelor Tarom de la New York și cedarea slotului de pe aeroportul JFK către Austrian Airlines. O decizie care, ca de obicei, inițial părea a fi bună, pentru că Tarom primea în sistem code-share locuri pe ruta Viena – New York în schimbul acelui slot istoric, dar care a devenit proastă pentru că, la scurt timp, Taromul nu a mai intrat în Star Alliance cu Austrian și Lufthansa și a pierdut gratuit slotul.
- Vânzarea sloturilor, pentru că au fost trei sloturi în total, de la Londra s-a făcut treptat și pe blat, și la ordin politic. Nici astăzi nu se știe valoarea contractului de vânzare al ultimului slot, deși suma obținută a fost folosită pentru acoperirea parțială a pierderilor Tarom, printre care datoriile acumulate pentru chiria ilegal stabilită și încasată de Aeroportul Otopeni.
- Achiziția avioanelor Airbus 318, din dispoziție politică, a creat pierderi financiare mari, deoarece, în condițiile în care operarea pe Londra cu avioane Airbus 318 în loc de Boeing 737-800 producea o pierdere minimă de 10.000 USD per tronson, doar din diferența de capacitate a celor două avioane.
- Chiria ilegală stabilită de către Aeroportul Otopeni a produs o pierdere de minim 50 de milioane de euro din anul 2000 până în prezent, conform afirmațiilor reprezentanților sindicatului SUT.
- Planul de reorganizare realizat de către Price Waterhouse & Cooper (PWC) a produs pierderi directe și indirecte greu de calculat.
- Contractele comerciale proaste încheiate din ordin politic de către un număr record de directori fără experiență în aviație, dar puși politic și schimbați precum ciorapii, după cum afirma Victor Viorel Ponta, fost prim-ministru al României.
- Căpușarea companiei cu firme impuse politic.
- Condițiile proaste impuse de către CE pentru acordarea ajutorului de stat, care practic au acționat în mod invers, nu pentru salvarea ei, ci pentru închiderea ei.
„Specialiștii”
Vrem, nu vrem, trebuie să recunoaștem că singurul specialist adevărat în aviație, cu patalamale grele obținute în afara țării, din 1990 și până azi, a fost Gheorghe Răcaru. La fel, singurul specialist în domeniul financiar aferent aviației și care a avut rezultate ca director general a fost Nicolae Demetriade.
Ei sunt singurii care au restructurat real și cu efecte benefice Taromul în toți cei 36 de ani, restul sunt…!
Cine își mai aduce aminte de celebra sintagmă cu cei „zece mii de specialiști” ce stăteau la dispoziția unui partid ajuns de mult doar în manualele de istorie, PNȚCD? Cu ei se promitea atunci refacerea țării, dezvoltarea economiei etc., povești electorale mereu vechi și mereu noi cu care au fost mințite și furate o țară și un popor credul.
În rândul acestor „specialiști” sunt și cei de la Lufthansa Consulting, Roland Berger și PWC, care au acționat ca veritabili asasini economici, conform definiției publice a termenului. Lor li s-a reproșat, pe bună dreptate, că așa-zisele lor planuri de restructurare au fost:
- greșite sub aspecte generate de necunoașterea legislației naționale;
- realizate de persoane fără cunoștințe în aviație;
- generatoare de pierderi directe și indirecte prin aplicarea lor.
Recrutarea managerilor s-a făcut politic și nu pe baza unui examen serios și pe bune. După cum arătau cei de la Europa Liberă, puteau candida la poziția de director general șefi de coloană auto și primari de comună, dar un pilot cu studii în aviație, drept (masterat în dreptul intern și internațional al afacerilor) și management (doctorand și autor de teorii economice), cu o vechime în Tarom de 30 de ani și în aviație de 46 de ani, nu putea!
Dar ce nu spune doamna Gheorghiu este că tocmai a anunțat un nou concurs la Tarom în aceleași condiții mai sus menționate, care să permită accesul în funcție doar al alesului politic.
Sau poate să ne reamintim cum ministrul economiei de atunci, Mîruță, a declarat că a găsit pe internet un președinte de CA la Romaero?
Și iar se ascunde gunoiul sub preș de către doamna Gheorghiu, deoarece este de notorietate în Tarom faptul că aducerea PWC și planul de restructurare total greșit realizat de aceasta, pe bani grei, a fost „opera” USR și nu AUR, cum s-ar fi vrut să se dea vina, el fiind mereu vinovatul de serviciu al Coaliției.
Conceptul de business sau cuiul lui Pepelea
În aviație, totul este foarte clar în materia conceptului de business, pentru că de aici pleacă totul.
În mod evident, nu se pot face curse de Londra sau transcontinentale cu avionul ATR și nici cu Boeingul 777 curse de Iași sau Cluj, deși Tarom, grație „specialiștilor”, a făcut cu Airbus 310 cursa Otopeni… Timișoara!
De-a lungul timpului, conceptul de business al Taromului a evoluat haotic și imprevizibil, datorită intervențiilor politice și a condițiilor economice, doar din nevoia extremă de supraviețuire și nu a unor proiecte bine gândite.
Astfel, acum, în contextul actual, modelul de business al Tarom, făcut de „specialiștii” puși politic, este într-adevăr unul foarte prost. El depinde de prea multe variabile: număr de avioane, sistemul de proprietate al avioanelor, structura flotei, prețul kerosenului, numărul de angajați, structura concurenței, situația financiară etc.
Toate acțiunile „specialiștilor” de până acum s-au bazat pe omorul cu premeditare, pentru că:
- scopul real nu a fost redresarea companiei, ci altele ascunse, care țin de interese de clan, partid etc.;
- au vândut fără discernământ tot ce le-a picat în mână în numele unei așa-zise eficientizări; în realitate, s-au dus către concurență sau firme căpușă;
- au fost făcute disponibilizări aiuristice, Taromul rămânând fără angajați calificați cu care să acopere cursele („ispravă” PWC, care a dat afară însoțitori de bord în pandemie, iar în lipsa de personal Tarom a închiriat de la concurenta Blue Air).
În prezent, conceptul de business este un amalgam haotic de curse regulate și charter, trafic de pasageri și cargo amestecat, pasageri de tip business, charter, economic, care este nesustenabil, evident.
Și iar ce ne ascunde doamna Gheorghiu este nerespectarea promisiunii guvernului Bolojan, prin care se impunea taxarea în România a multinaționalelor din aviație, care au făcut profituri enorme fără plata impozitelor obligatorii însă pentru Tarom!
Și iar ne ascunde doamna viceprim-ministru situația nereglementării numărului de locuri în avion și a spațiilor de depozitare din interiorul acestuia! Pentru cine nu știe, distanța dintre locurile din avion a devenit infimă, ceea ce reduce șansele de supraviețuire ale pasagerilor în cazul unei evacuări de urgență! De asemenea, din construcție, avionul nu asigură în spațiile de depozitare situate deasupra scaunelor pasagerilor decât pentru maximum 70% dintre aceștia! Dar iar „specialiștii” au lovit, prin doamna Gheorghiu, și marele public și cetățenii României plătitori de taxe și impozite, care sunt astfel împinși în brațele companiilor low-cost, care fentează statul român de atâția ani!
Trăiască concurența și prostia deopotrivă!
Cine sunt beneficiarii direcți ai dispariției Taromului este fireasca întrebare și, mai ales, de ce acum?
Primii beneficiari sunt companiile low-cost care operează în România, care se vor bate în special pentru acapararea curselor interne, unde se fac cei mai mulți bani și care au ajutat să supraviețuiască Taromul în toate crizele, inclusiv cea actuală.
În urma deciziei imorale a CE, de pe vremea comisarului pe transporturi Adina Vălean, în baza unui program aberant și greșit de restructurare făcut de Price Waterhouse & Cooper (PWC), Taromul a fost obligat să nu deschidă rute noi, să nu cumpere sau să închirieze avioane noi, să cedeze rute și sloturi și să vândă bunuri și proprietăți.
Motivul invocat, halucinant de-a dreptul, era: PENTRU NEDISTORSIONAREA PIEȚEI CONCURENȚIALE!
Deci companiile concurente Wizz Air și Ryanair au sediile în Malta și Irlanda, unde plătesc impozite pe profit de 5 și, respectiv, 7%, iar Tarom în România plătește 15%, și cu toate acestea Tarom ar distorsiona piața concurențială!
În Malta, Wizz Air plătește TVA zero la sută pentru transportul de pasageri, iar Ryanair la fel, în timp ce Tarom plătește 19% TVA pentru zborurile interne, care au salvat-o mereu de la faliment! Și, cu toate acestea, Tarom ar distorsiona piața concurențială!
Gogoașa biletelor ieftine ale companiilor low-cost a început demult să se dezumfle, deși încă mai sunt astfel de bilete la vânzare. De ce? Simplu, pentru că prețul petrolului este același pentru toți operatorii aerieni!
Pentru că Wizz Air a reușit să pună mâna pe Romaero și a început operarea pe aeroportul Băneasa cu ajutorul direct al UDMR, dispărând brusc orice așa-zisă restricție de operare acolo.
Și uite de ce este și Romaero pe lista de vânzare! Dar, din nou, doamna Gheorghiu ne minte, crede ea, și frumos!
Bine, bine, dar noi cu cine votăm, hâc?
În toate planurile de restructurare, nimeni, dar absolut nimeni, nu a întrebat măcar o dată dacă cei proști, dar mulți, adică angajații Tarom și cetățenii români plătitori de taxe și impozite, au vreo propunere, idee sau soluție!
Pentru că este evident că, în realitatea cruntă și crudă, liderii sindicali au fost simple unelte ale conducerilor vremelnice ale Tarom, lucrând în interesul conducerii și nu al angajaților!
„Sent: Monday, June 15, 2009 2:57:22 PM
Subject: Solicitare de anulare a cererii de acordare a sporului de 25% pentru condiții speciale de muncă.
Stimați colegi,
Având în vedere cele prezentate în ședința Adunării Generale a S.P.L.R. din data de 30.05.2009, cu privire la modul cum s-a obținut sporul de 25% pentru condiții speciale de muncă, precum și situația dificilă și nedorită în care ne aflăm, creată prin depunerea de cereri în sensul acordării acestui spor deja obținut, rugăm toți colegii care au depus o astfel de cerere să treacă pe la sediul S.P.L.R. pentru a completa un formular de anulare a cererii respective.
Această acțiune reparatorie este necesară pentru a detensiona relațiile între sindicat și administrație și pentru a nu îngreuna sau bloca negocierile următoare.
Vă mulțumim pentru înțelegere,
Consiliul de Conducere al S.P.L.R.
Președinte
Octavian Iosif”
