Nicușor Dan va nominaliza un premier înainte să plece la New York, acolo unde urmează Adunarea Generală a ONU. Miercuri, 16 septembrie, liderii politici sunt chemați la consultări. După aproape cinci luni de guvernare fantomă, jocul de-a ocuparea scaunelor de la Palatul Victoria intră în linie dreaptă, dar încă nu știm în brațele cui aruncă președintele „cartoful fierbinte” al guvernării.
Trei scenarii sunt pe masă. Sorin Grindeanu este împins în față de PSD și ar putea avea susținerea AUR, dacă se vrea; Siegfried Mureșan, propunerea comună a PNL-USR-UDMR, are șanse (aproape) nule; un premier independent, dacă varianta politică pică, dar asta va duce, inevitabil, spre alegeri anticipate.
Oricare ar fi alegerea, un lucru rămâne cert: Nicușor Dan poate arunca responsabilitatea în brațele cuiva… și atunci să te ții bâlci în România!
Grindeanu are nevoie de AUR ca să guverneze
Să ne gândim că, totuși, Nicușor va alege „cu cap” și pixul de premier va ajunge la cineva. Va avea el șanse reale să reziste mai mult de câteva luni România are nevoie de un șef de Guvern care să treacă de fotografia de la Cotroceni și să câștige și voturile Parlamentului.
După aproape cinci luni de criză guvernamentală, desemnarea unui premier fără majoritate înseamnă doar o nouă etapă din aceeași farsă la care suntem spectatori.
Tocmai pentru că știe acest lucru, informațiile noastre spun că Nicușor Dan vrea să nominalizeze un premier politic, care să aibe o șansă reală de a coagula cele 233 de voturi necesare învestirii. Și, potrivit mai multor surse, președintele s-ar îndrepta spre nominalizarea lui Sorin Grindeanu, propunerea PSD. Nu e o surpriză, căci PSD rămâne, indiferent de context, partidul cel mai priceput la arta alianțelor de conjunctură, capabil să adune voturi acolo unde alții nu reușesc nici măcar să înceapă negocierea.
Cel mai clar semnal că lucrurile se îndreaptă în această direcție a venit chiar de la Vila Lac 1, unde George Simion s-a întâlnit cu Nicușor Dan. O întrevedere care spune singură mai mult decât orice comunicat oficial – președintele a înțeles, în sfârșit, că fără voturile AUR și fără prezența suveraniștilor în ecuația parlamentară, România riscă să închidă 2026 fără premier.
Și PSD a priceput că puterea și liniștea necesară guvernării vin cu voturile AUR, dovadă ultima ieșire publică. Bogdan Ivan, fost ministru al Energiei și unul dintre social-democrații cu relații solide în America, a recunoscut public ceea ce mulți colegi de partid preferă să spună ci voce înceată: „Trebuia discutat și cu AUR! E normal să discuți cu toate partidele politice, parlamentare pentru a controla o majoritate…”. Poziția lui Ivan descrie fidel aritmetica dură a momentului: fără 233 de voturi sigure, orice discuție despre guvernare rămâne teorie goală.
Restul înseamnă doar aritmetică și întrebări care își așteaptă răspunsurile potrivite: Cine are voturi de dat, cine mai aduce 10 de „Pentru”? Cine votează Guvernul, dar nu intră în Guvern? Cine intră în Guvern, dar nu vrea să fie asociat cu el? Cine susține premierul, dar se laudă că a doua zi îl va critica? Și, mai ales, cine poate să treacă pragul de 233 fără să fie obligat să-și recunoască public compromisurile din spatele ușilor închise?
Mureșan, candidatul unei alianțe compromise
Dacă alegerea va fi Sorin Grindeanu, lucrurile sunt clare și cam știm spre ce ne îndreptăm.
De cealaltă parte a eșichierului, semi-alianța PNL-USR-UDMR insistă că îl vrea premier pe europarlamentarul liberal Siegfried Mureșan, cunoscut pentru conexiunile sale solide la Berlin; despre el, până și colegii de partid spun că este mai mult neamț decât român. Poate și de aceea șansele lui Mureșan de a aduna o majoritate rămân inexistente. Timp de cinci luni, cât a ignorat votul Parlamentului, Ilie Bolojan a provocat un haos atât de mare încât guvernarea PNL-USR a reușit contraperformanța de a convinge mare parte din clasa politică (și din populație!) că exact această combinație de profitori aserviți intereselor proprii, dar mai ales occidentale trebuie ținută departe de butoanele puterii, indiferent de fața nouă băgată la înaintare.
Să fim serioși, un nume nou nu șterge, peste noapte, bilanțul compromis al guvernării Bolojan!
În ceea ce privește UDMR, mesajul primit săptămâna trecută pare că a fost recepționat cum trebuie. Amenințările venite dinspre PSD și AUR – cu reducerea numărului de parlamentari la 300 și creșterea pragului electoral la 10% – au avut efectul scontat: surse din partid confirmă că Kelemen Hunor va vota viitorul Guvern, oricare ar fi el. Cu alte cuvinte, puțin cașcaval e mai bun, oricum, decât foamea.
Drumul care duce spre „anticipate”
Cel de-al treilea scenariu, discutat insistent pe holurile Parlamentului, se referă la ce se întâmplă dacă nominalizarea lui Grindeanu nu întrunește voturile necesare. Sursele noastre spun că pe masa președintelui există varianta unui premier independent. Aici apar, însă, două nume – Eugen Tomac, consilier onorific al șefului statului, și Alexandru Nazare, actualul ministru de Finanțe.
Nazare are o relație tot mai rece cu Ilie Bolojan, fiind perceput drept parte a taberei „răzvrătiților” din PNL, alături de Thuma Hubert, Rareș Bogdan și restul grupului nemulțumilor. Dacă va fi nominalizat, Nazare ar putea încerca reconstituirea vechii coaliții, minus USR, adică un guvern compus din PSD, aripa disidentă a PNL și UDMR. Doar că șansele reale ca o asemenea combinație improvizată să adune majoritatea necesară rămân subțiri.
În aceeași situație este și Eugen Tomac, chiar dacă el a primit „undă verde” de la structurile reale de putere din România.
După cum se vede, ambele drumuri par a duce spre alegerile anticipate… și niciunul dintre parlamentarii vechii puteri nu-și dorește acest lucru.
Acesta este tabloul complet al momentului: Grindeanu are nevoie de AUR ca să guverneze, Mureșan știe că poartă pe umeri tot bagajul eșecului guvernării PNL-USR, iar „independenții” Tomac și Nazare înțeleg că nominalizarea fiecăruia dintre ei vine cu riscul declanșării „anticipatelor”.
Oricare ar fi alegerea lui Nicușor Dan, România trebuie să primească o conducere administrativă. Cartoful fierbinte al guvernării are toate șansele să nimerească în brațele celui care are, constituțional, obligația să-l prindă.
