Ultima Oră

Bombă în dosarul Damen 2 Mai: instanța demolează schema CITR. Judecătorii anulează hotărârea prin care șantierul a fost lăsat fără administrator special

Jurnalist de Investigație Justiție 6 min de citire
Publicat la:
Actualizat la:

Ceea ce se întâmplă la Șantierul Naval 2 Mai nu mai poate fi ascuns sub formule juridice, ședințe convocate strategic și hârtii scrise cu grijă. Tribunalul Constanța a admis acțiunea formulată de acționarul român 2MMS și a anulat Hotărârea AGEA din 20 martie 2025, exact hotărârea în jurul căreia s-a construit blocajul privind desemnarea administratorului special la Damen Shipyards Mangalia.

Pe scurt: instanța a spus că jocul nu a fost curat, iar în centrul acestui joc apare, din nou, CITR ca piesă centrală într-un mecanism prin care societatea a fost împinsă într-o situație aberantă: insolvență fără administrator special, adică fără propria voce în dosar.

Tribunalul Constanța a dispus anularea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor Damen Shipyards Mangalia S.A. nr. 1 din 20.03.2025 și a obligat societatea, prin administrator judiciar, să radieze toate formalitățile de publicitate și înregistrare făcute în baza acestei hotărâri. Cererea de intervenție formulată de Damen Holding B.V., acționarul olandez, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Adică o mare palmă juridică pentru construcția procedurală girată de CITR.

Care vine și cu o întrebare uriașă: de ce a fost atât de important ca Damen 2 Mai să nu aibă administrator special?

Pentru că administratorul special nu este un detaliu. Administratorul special este omul care reprezintă societatea și care aperă interesul companiei, nu interesul creditorului dominant, nu interesul grupului olandez, nu interesul administratorului judiciar.

Exact de aceea pare să fi deranjat.

La Damen 2 Mai, CITR a ajuns să controleze, practic, punctul nevralgic al procedurii: cine vorbește în numele societății. Iar rezultatul a fost unul convenabil pentru cei care vor control total: societatea a rămas fără administrator special.

O companie strategică, aflată în insolvență, cu interese uriașe în joc, a fost lăsată fără reprezentant propriu.

În documentele din dosar, 2MMS a susținut că CITR nu a procedat voluntar la convocarea adunării generale, deși avea obligația legală să facă acest lucru. Mai mult, convocarea din 20 martie 2025 ar fi venit abia după ce instanța confirmase anterior că problema desemnării administratorului special trebuia discutată într-o adunare generală ordinară.

Cu alte cuvinte, CITR nu pare să fi împins lucrurile spre clarificare ci, dimpotrivă, le-a ținut într-o zonă tulbure

Apoi a urmat ședința. Iar acolo, potrivit acuzațiilor formulate de 2MMS, mecanismul a devenit și mai grav: CITR a cumulat roluri incompatibile, acționând și ca administrator judiciar, și ca factor de conducere al ședinței, și ca piesă implicată în validarea formalităților.

Este greu de imaginat o imagine mai clară a capturării unei proceduri.

CITR convoca.

CITR conducea.

CITR interpreta.

CITR constata.

Iar societatea rămânea fără administrator special.

Întrebarea esențială devine clară: pentru cine face CITR aceste jocuri?

Pentru că, în absența administratorului special, Damen 2 Mai rămâne practic la mâna administratorului judiciar și a creditorului dominant. Iar creditorul dominant nu este un actor neutru. Este chiar grupul olandez Damen, cel care are propriile interese, propriile expuneri, propriile explicații de dat pentru dezastrul în care a ajuns șantierul.

În articolele anterioare, această situație a fost descrisă exact ca o combinație sulfuroasă între CITR și acționarul olandez care a îngropat Șantierul Naval 2 Mai. S-a arătat acolo cum CITR a refuzat să supună efectiv votului propunerea de numire a administratorului special și cum societatea a fost lăsată fără voce proprie în procedură.

Acum instanța confirmă că hotărârea din 20 martie 2025 nu poate rămâne în picioare.

Deci nu mai vorbim despre simple suspiciuni sau despre interpretările noastre jurnalistice.

Vorbim despre o hotărâre anulată de Tribunalul Constanța, iar acest lucru pune CITR într-o lumină extrem de proastă.

Pentru că administratorul judiciar nu are rolul de a inventa blocaje și de a împinge societatea într-o zonă de tăcere instituțională. Nu are rolul de a transforma procedura într-un poveste controlată de creditorul cel mai puternic.

Administratorul judiciar ar trebui să asigure legalitate, transparență și echilibru.

Dar ce echilibru mai există când societatea nu are administrator special?

Ce transparență mai există când hotărârea prin care se blochează desemnarea este anulată?

Ce legalitate mai există când instanța obligă la radierea tuturor efectelor produse de acea hotărâre?

În realitate, decizia Tribunalului Constanța lovește exact în mecanismul prin care CITR a menținut Damen 2 Mai într-o stare de paralizie convenabilă.

Iar această paralizie nu este neutră. Ea produce efecte.

Fără administrator special, cine verifică dacă interesele societății sunt apărate?

Cine se opune vânzărilor discutabile?

Cine cere explicații despre cauzele reale ale insolvenței?

Cine întreabă de ce nu sunt analizate contractele, deciziile și conduita grupului olandez?

Cine se uită în spatele rapoartelor frumos ambalate?

Nimeni!

Și exact asta pare să fi fost miza:

Un șantier fără voce

O procedură fără contrapondere

Un creditor dominant rămas singur la masă

Și CITR în mijlocul tuturor acestor fire

Nu întâmplător, în materialul anterior s-a arătat că grupul olandez a eliminat comitetul creditorilor, structură care ar fi putut funcționa ca filtru colectiv, inclusiv prin participarea unor creditori importanți precum ANAF. Prin această eliminare, deciziile au ajuns să fie dominate de același actor major.

Adică exact rețeta perfectă pentru control total. Vă reamintim pașii:

Mai întâi elimini comitetul creditorilor.

Apoi blochezi administratorul special.

Apoi lași procedura să curgă printr-un singur canal.

Iar acel canal se numește CITR.

Aceasta este marea problemă.

Nu faptul că există o dispută între acționari. Nu faptul că se contestă o hotărâre AGEA. Nu faptul că un dosar de insolvență are conflicte interne. Asta se întâmplă frecvent.

Problema este că, la Damen 2 Mai, fiecare mișcare pare să ducă în aceeași direcție: reducerea oricărei opoziții reale față de linia impusă de creditorul olandez și administrată procedural de CITR.

Iar acum, când instanța anulează una dintre piesele acestui mecanism, întregul aranjament începe să scârțâie.

Desigur, hotărârea poate fi atacată cu apel. Probabil va fi atacată, pentru că sistemul are reflexe de conservare și când o construcție de control este lovită, nu se prăbușește imediat. Se repliază și caută altă formulă.

Dar semnalul este deja dat.

CITR nu mai poate poza liniștit în administratorul impecabil care doar aplică legea. Nu după ce hotărârea centrală din mecanismul de blocare a administratorului special a fost anulată.

Damen Holding nu mai poate pretinde că totul este doar o chestiune internă, curată, firească. Nu după ce intervenția sa în sprijinul hotărârii contestate a fost respinsă.

Și, poate cel mai important, statul român nu mai poate privi absent, ca și cum un șantier strategic poate fi demontat procedural fără ca nimeni să răspundă.

Pentru că aici nu discutăm despre un SRL de apartament. Discutăm despre Șantierul Naval 2 Mai care este un activ strategic, una dintre ultimele capacități industriale navale relevante ale României.

Iar CITR trebuie să răspundă public la câteva întrebări simple.

De ce nu a fost facilitată desemnarea reală a administratorului special?

De ce s-a ajuns la o hotărâre AGEA anulată de instanță?

De ce societatea a fost menținută fără reprezentant propriu?

De ce toate blocajele au favorizat, în final, exact poziția creditorului olandez?

Și de ce, într-o procedură care ar fi trebuit să salveze compania, pare că se salvează doar controlul asupra companiei?

Aceasta este esența deciziei Tribunalului Constanța.

Nu o simplă anulare de hotărâre, nu o bifă într-un dosar, nu o dispută între avocați.

Ci prima fisură serioasă în zidul ridicat de CITR în jurul Damen 2 Mai.

Iar dacă această fisură se adâncește, s-ar putea vedea în sfârșit ce se află în spate: o procedură care, sub aparența legalității, a lăsat o companie strategică fără voce, fără apărare și fără contrapondere.

Întrebarea este dacă justiția va merge până la capăt sau dacă, încă o dată, șantierul va fi îngropat în hârtii, tăceri și complicități.

Mica publicitate