Închiderea Canalului Suez din 1967, declanșată de izbucnirea războiului dintre Egipt și Israel, a blocat 15 nave comerciale în interiorul acestei rute maritime.
Deși conflictul s-a încheiat în doar șase zile, fiind numit simbolic „Războiul de Șase Zile”, canalul a rămas închis timp de opt ani. În 1975, când autoritățile au permis în sfârșit plecarea navelor, doar două dintre ele mai erau operaționale. Restul deveniseră atât de ruginite, încât au fost numite „Flota Galbenă”, notează Bloomberg.
Istoria nu se repetă, dar prezintă similitudini. Ce s-ar întâmpla dacă ceva asemănător s-ar produce în Ormuz? La aproape 90 de zile de când războiul dintre SUA și Israel împotriva Iranului a blocat practic artera petrolului și gazelor, merită să luăm în considerare ceea ce pare de neimaginat.
Wall Street se bazează pe o narațiune destul de optimistă: strâmtoarea nu poate fi închisă la nesfârșit, deoarece va provoca prea multe daune economice. Prin urmare, se va redeschide.
Dar închiderea nu a făcut încă suficiente daune economice niciuneia dintre părți pentru a impune un compromis. Pentru Donald Trump, războiul a fost relativ ieftin până acum, cel puțin în ceea ce privește aspectul care îl interesează cel mai mult: piețele financiare.
Indicele S&P500 se situează aproape de un maxim istoric, în creștere cu aproape 10% din 28 februarie. Prețurile la benzină au crescut, dar sunt sub nivelul record înregistrat în 2022. Iar economia SUA este în plină expansiune, estimarea creșterii pentru al doilea trimestru fiind în prezent de peste 4%.
Iranul nu a suferit prăbușirea economică care i-ar obliga pe liderii săi intransigenți să renunțe la liniile roșii ale negocierilor. Republica Islamică și-a demonstrat de multe ori capacitatea uriașă de a absorbi durerea(șomaj, inflație alimentară, deprecierea monedei naționale), mai ales când amenințarea este existențială.
Spectrul recesiunii globale
Având în vedere că oficialii americani și iranieni își mențin pozițiile, cea mai mare speranță este ajungerea la un acord, oricât de imperfect ar fi. În caz contrar, ne vom întoarce la așteptare până când consecințele economice vor deveni insuportabile.
Ar putea lumea să supraviețuiască fără aportul de 15% din oferta de petrol pe care îl reprezintă Ormuz? Răspunsul este da, însă costurile ar fi uriașe. O reducere permanentă și atât de drastică a consumului va duce lao recesiune globală similară crizelor energetice din 1973 și 1979.
Închiderea pe termen lung a Strâmtorii Ormuz ar provoca un dezastru economic atât de mare, încât aproape nimeni nu îndrăznește să o ia în calcul. În cele din urmă, cel mai probabil scenariu rămâne un acord temporar, un fel de soluție de avarie acceptabilă pentru toate părțile implicate.
