În doar câțiva ani, mărcile chinezești și-au impus forța tehnologică. Producătorii europeni le deschid fabrici și porțile către numeroase piețe.
Încă din 2024, Renault s-a asociat cu grupul chinez Geelypentru a lansa Horse, o nouă entitate dedicată exclusiv motoarelor termice și hibride. Mai mult, constructorul francez a preluat platformele tehnice ale partenerului său asiatic pentru a-și asigura producția de vehicule în Coreea de Sud și Brazilia.
Stellantis a anunțat extinderea parteneriatului cu chinezii de la Leapmotor, cărora le cedează o fabrică. Tehnologia Leapmotor va fi integrată direct în fabricarea unui nou SUV sub emblema Opel. De asemenea, Stellantis a semnat un acord cu Dongfeng pentru a asambla și comercializa noi modele în Rennes, potrivit Le Monde.
Volkswagen colaborează cu Xpeng și SAIC pentru modelele sale din China. Mercedes s-a aliat cu Momenta în domeniul conducerii autonome.
Capcana Beijingului
Schimbarea de paradigmă nu s-a produs peste noapte, dar viteza cu care se desfășoară este amețitoare. Dacă în urmă cu un deceniu constructorii chinezi erau ironizați la saloanele auto occidentale pentru designul copiat și standardele precare de siguranță, astăzi rolurile s-au inversat dramatic.
Atrași de mirajul unei piețe uriașe, aflată în plină expansiune, giganți precum Volkswagen, BMW și Mercedes și-au mutat centrele de greutate financiară în China. Ani la rând, profiturile masive realizate prin joint-venture-urile locale au finanțat dividendele generoase din Occident și au mascat lipsa de viziune pe termen lung.
Condiția impusă de guvernul chinez a fost simplă, dar fatală: transferul de tehnologie. În timp ce europenii credeau că se bucură de exportul de mașini premium,inginerii chinezi absorbeau silențios procesele de fabricație, secretele logistice și structurile de management.
Când Occidentul s-a trezit din somnul dogmatic, realitatea din teren era deja de nemodificat. China nu doar că deținea tehnologia bateriilor, dar controla întregul lanț de aprovizionare, de la extracția materiilor prime până la procesare. Astăzi, nicio mașină electrică din lume nu poate fi construită fără o componentă sau un brevet chinezesc. Europa a trecut, practic, de la dependența energetică de gazul rusesc la dependența tehnologică totală de China.
Beijingul poate pune în genunchi producția europeană printr-o simplă semnătură la Ministerul Comerțului. Europenii au realizat prea târziu că nu poți câștiga un război comercial atunci când inamicul tău deține și armele, și muniția, și materiile prime.
Predarea industriei auto europene în fața Chinei este cronica unei înfrângeri anunțate de miopie strategică.
