Comisia Europeană vorbește despre autonomie strategică, dar Uniunea Europeană rămâne dependentă de tehnologia americană.
De la infrastructura de cloud la inteligența artificială și de la semiconductori la rețelele de socializare, „busola” tehnologică europeană indică invariabil către Vest.
Artitectura dependenței
Peste 70% din piața europeană de cloud este controlată de giganții americani: Amazon Web Services (AWS), Microsoft Azure și Google Cloud.
Dependența de cloud-ul american înseamnă că infrastructura critică a UE rulează pe servere operate de companii supuse legislației SUA (precum Cloud Act). Tentativele europene de a crea o alternativă, cum a fost proiectul Gaia-X, s-au împotmolit în birocrație, interese divergente între statele membre și o lipsă cronică de viziune unitară. În loc să construiască un gigant european, Gaia-X a ajuns să includă, în mod paradoxal, chiar firmele americane de care trebuia să se distanțeze. Europa a ratat startul în economia platformelor, iar acum plătește „renta” tehnologică către Silicon Valley.
Obsesia reglementării
UE s-a lăudat cu AI Act, prima legislație cuprinzătoare din lume care reglementează inteligența artificială. Dar este o înfrângere a competitivității europene. În timp ce se dezbat riscurile etice ale modelelor lingvistice, GPT4, Claude și Gemini sunt produse în California.
Start-up-urile europene de succes, precum Mistral AI (Franța) sau Aleph Alpha (Germania), deși promițătoare, se trezesc rapid în situația de a căuta finanțare sau parteneriate de calcul (compute power) tot la giganții americani. În ultimii zece ani, UE a produs mai multe pagini de legislație digitală decât companii unicorn.
În faza de „scale-up”, cele mai multe firme europene de tech sunt fie achiziționate de grupuri americane, fie se mută peste ocean pentru a accesa listarea pe Nasdaq.
Criticii modelului european susțin că UE a ales calea supra-reglementării drept formă de protecționism mascat. În imposibilitatea de a concura tehnologic, Bruxelles-ul folosește amenzile antitrust și GDPR. Dar suveranitatea strategică nu se obține prin regulamente și directive.
Dacă blocul comunitar dorește cu adevărat să reducă dependența, trebuie să treacă de la o strategie defensivă (cum să se protejeze de tehnologia americană) la una ofensivă (cum să dezvolte tehnologie europeană).
