Iranul a schimbat calculul riscurilor din industria maritimă mondială și a influențat piețele petroliere după bunul său plac.
În Taiwan, o singură companie(TSMC) produce peste 90% din semiconductorii de ultimă generație. Nvidia, Apple și unele forțe armate depind de doar câțiva kilometri pătrați de facilități, imposibil de replicat în următorul deceniu, notează Financial Times.
Presupunerea de după Războiul Rece, conform căreia dependențele erau împărtășite pe scară largă, iar economia deschisă era un bun public, s-a destrămat în tăcere. Trăim într-o epocă a asimetriei, o perioadă de tranziție în care puterea decurge mai puțin din mărime sau bogăție și mai mult din abilitatea de a transforma dezechilibrul într-un avantaj.
Formele asimetriei
Asimetria se manifestă în diverse forme: de la modul în care este exercitată influența, până la controlul infrastructurii critice și capacitatea actorilor de a-și menține pozițiile dominante.
La nivel operațional, dinamica războaielor moderne favorizează perturbatorul. Drone ucrainene de câteva mii de dolari reușesc să distrugă tehnică militară rusească de ordinul milioanelor.
În plan digital, cel mai nou model de inteligență artificială al Anthropic, Mythos, ar putea oferi oricărui hacker posibilitatea de a compromite până și cele mai costisitoare sisteme de securitate cibernetică.
La nivelul infrastructurii, anumiți actori dețin poziții de monopol de care depinde restul lumii. Compensarea în dolari, fabricarea microcipurilor, procesarea pământurilor rare, terminalele de containere și flotele de reparare a cablurilor submarine sunt distribuite inegal pe glob.
China rafinează aproximativ 90% din rezervele mondiale de pământuri rare, iar noul regim de licențiere impus de Beijing în 2025 a forțat gigantul din industria apărării, Raytheon, să caute soluții disperate pentru a securiza materialele rezistente la căldură necesare rachetelor. În oglindă, sancțiunile impuse Rusiei în 2022 au demonstrat influența globală a arhitecturii bazate pe dolar.
La nivel politic, regimurile autoritare pot petrece decenii întregi construind ”puncte de strangulare” care apoi devin instrumentele prin care se aplică presiunea.
