Project Aerodynamic a devenit modelul Războiului Rece prin care Statele Unite au exploatat sentimentele antisovietice în beneficiul marilor puteri.
Următorul text este un fragment din noua carte a lui Stephen Kinzer, „Boiling Point: How America Brought War to Ukraine”, publicat de Responsible Statecraft.
Strânși lângă o pistă de aterizare din sudul Germaniei, o mână de luptători anticomuniști se pregăteau să tragă primele focuri ale Războiului Rece. Planul era condus de un ofițer CIA de la baza din München. Membrii echipajului maghiar pe care îi recrutase stăteau în apropiere, îmbrăcați în costume de zbor. Alături de ei se aflau doi exilați ucraineni care se oferiseră voluntari să se parașuteze în patria lor. Aveau numele de cod Apostolul 1 și Apostolul 2. Fiecare avea asupra sa acte de identitate false, un transmițător radio miniatural, un pistol, grenade de mână și o pastilă cu otravă pe care să o înghită în cazul în care erau capturați. Un avion de transport C-47 fără însemne aștepta pregătit.
Primul act american de război sub acoperire în Ucraina
Ofițerul CIA Stephen Tanner a privit avionul decolând și dispărând în noapte. A zburat peste Germania de Est și Polonia, apoi a intrat în spațiul aerian sovietic. Pe măsură ce se apropia de orașul ucrainean Liov, o trapă a calei s-a deschis. Cei doi ucraineni au sărit în întuneric. Misiunea lor era să ia legătura cu luptătorii partizani și să stabilească o bază clandestină prin care CIA să le poată trimite arme.
Acel zbor, din 5 septembrie 1949, a fost primul act american de război sub acoperire în Ucraina. Cei doi aspiranți la statutul de comando au reprezentat avangarda a ceea ce a devenit Project Aerodynamic, cea mai ambițiosă operațiune lansată vreodată de CIA în interiorul Uniunii Sovietice. Scopul era să alimenteze subversiunea în Republica Sovietică Socialistă Ucraineană. În spate stătea un calcul simplu: Uniunea Sovietică este dușmanul de moarte al Americii; cea mai mare amenințare internă a URSS vine din Ucraina; CIA trebuie să facă tot posibilul pentru a intensifica acea amenințare.
„Sovieticii i-au eliminat rapid pe agenți”
Din baza lor de la München, Tanner și alți ofițeri CIA așteptau cu nerăbdare mesaje de la cei doi Apostoli. Nu a venit niciunul. Un raport întocmit după misiune a concluzionat sec: „sovieticii i-au eliminat rapid pe agenți”. Raportul adăuga însă că această misiune „a stârnit un interes considerabil la sediul central”. Pierderea a doi agenți nu era nici pe departe suficientă pentru a deraia un proiect atât de promițător.
Pe 19 mai 1950, un alt avion C-47 a decolat de la aceeași bază din Germania. De data aceasta transporta patru voluntari ucraineni. Aceștia s-au parașutat în vestul Ucrainei împreună cu o încărcătură pregătită de supervizorii lor din CIA. Era suficientă pentru a înarma o grupare puternică de gherilă, incluzând cincizeci de pistoale-mitralieră, treizeci de puști, douăzeci și cinci de pistoale și o sută de grenade cu fosfor. Cei patru voluntari au atins solul. Au transmis prin radio vestea aterizării lor în siguranță împreună cu încărcătura. Apoi au dispărut.
Astfel de zboruri ”au constituit piesa centrală a unei operațiuni de amploare prin care CIA a încercat să declanșeze revolte armate pe teritoriul controlat de sovietici”.
Între 1949 și 1952, CIA a parașutat aproximativ optzeci și cinci de bărbați, toți echipați pentru războiul de gherilă, în spatele Cortinei de Fier. Trei sferturi dintre ei au fost rapid capturați sau împușcați.
Project Aerodynamic avea să se suprapună cu alte opreațiuni CIA care foloseau diverse nume de cod, printre care Acrobat, Androgen, Antler, Cartel, Carthage, Crust, Outbound, PDDynamic (PD era codul pentru Uniunea Sovietică), Plumb și Red Sox. Obiectivul – folosirea Ucrainei ca platformă pentru un război sub acoperire împotriva Rusiei – nu s-a schimbat niciodată.
