Pe 28 august, la șase luni de la momentul în care SUA și Israel au declanșat războiul împotriva Iranului, ministrul de externe Abbas Araghchi a afirmat că reluarea procesului diplomatic nu este imposibilă. El tocmai avusese ceea ce a numit „discuții creative” cu prim-ministrul Qatarului, sosit la Teheran.
Cu câteva zile înainte, mareșalul pakistanez Asim Munir efectua vizite la președinția iraniană, la parlament și la Consiliul Suprem de Securitate Națională. Ministrul de externe al Omanului negocia un coridor prin Strâmtoarea Ormuz, potrivit Modern Diplomacy. Ministerul de externe al Egiptului purtase discuții cu oficialii iranieni pentru a readuce părțile la masa negocierilor. Turcia are o influență reală la Teheran, dar se numără printre statele cele mai expuse campaniei americane de sancțiuni secundare.
Rareori un conflict a fost atât de intens mediat și atât de puțin rezolvat. Diplomația din jurul războiului din Iran eșuează deoarece mediatorilor li se cere să schimbe convingerea beligeranților că încă pot câștiga.
Radiografia impasului
Un armistițiu de două săptămâni în aprilie, mediat de Pakistan, a dus la negocierile de la Islamabad, primele dintre SUA și Iran din ultimele patru decenii. Au eșuat, iar Washingtonul a răspuns cu o blocadă navală a porturilor iraniene pe 13 aprilie. Un memorandum de înțelegere semnat pe 17 iunie a restabilit încetarea focului și a deschis o fereastră de șaizeci de zile pentru o soluționare mai amplă. Luptele au reizbucnit în iulie, iar fereastra s-a închis la mijlocul lunii august.
Pe 24 august, secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a anunțat ”cea mai mare ofensivă financiară lansată vreodată” împotriva Iranului.
Pozițiile s-au întărit, transformându-se în imagini în oglindă. Autoritatea Strâmtorii Golfului Persic din Iran insistă că strâmtoarea rămâne închisă până când vor fi îndeplinite condițiile privind agresiunea, reparațiile și sancțiunile.
Comandamentul Central al SUA insistă că Iranul nu controlează strâmtoarea.Organizația Maritimă Internațională numără peste șaptezeci de atacuri asupra navelor din Golf.
Washingtonul mizează pe faptul că strangularea financiară va duce la capitularea Iranului înainte ca alegătorii americani să-și piardă răbdarea din cauza prețurilor ridicate la combustibil și a unui război dezaprobat în sondaje. Teheranul pariază că impactul global al blocării Strâmtorii Ormuz va aduce o ușurare înainte de prăbușirea propriei economii. Mediatorii gestionează mai degrabă o situație de impas decât încheierea unui acord.
