1. Am văzut la Bolojan ce știam de la Iohannis. Un bun primar, adică un bun zugrav, nu e neapărat un economist ingenios sau un mare strateg. Guvernul vrea să reducă alocația pentru copii și numără sulurile de hârtie igienică din instituții, dar a eliminat pragul de 1% pentru cheltuielile deductibile ale multinaționalelor. Impozitând cetățenii și protejând corporațiile, Bolojan a arătat că el nu e prim-ministru, ci prim restanțier al României. Restanțier la economie, restanțier la patriotism. Un prim-ministru bun folosește resursele naturale și vinde produse finite. Un prim-ministru bun întărește instituțiile cu tradiție – C.E.C., de pildă. Un prim-ministru bun, venit de la Oradea la București, leagă România peste Carpați. Atrage fonduri (inclusiv din impozitele românilor) ca să facă autostrăzile Pitești – Sibiu și Comarnic – Brașov. Am scris încă de pe vremea lui Iohannis (pe 24 septembrie 2024) că ”în țara condusă de un marinar (Băsescu) și apoi de o locomotivă politică (Iohannis), legătura cea mai bună peste Carpați a făcut-o Aurel Vlaicu, când a căzut cu avionul.”
2. Ce se întâmplă în aceste zile în PSD și în PNL este jenibil. Și emblematic pentru politicianul român din toate epocile. Nimeni din PSD și peste jumătate din PNL nu îl suportă pe Bolojan. Dar interesul material e mai puternic decât aversiunea față de Bolojan. Băieții au investit – ca să nu scriu că au plătit – ca să ajungă în Parlament. Și trebuie să-și scoată banii. Unii s-au împrumutat, alții au promis una, alta și n-au apucat să presteze. Așa că nu vor să riște. După căderea lui Bolojan se poate rostogoli situația. Nu le convine să crească avalanșa și să se ajungă la alegeri anticipate. Parcă îi aud. ”Alooo, tăticu’, io am dat bani pentru un mandat în Parlament și vreți să risc după un an și ceva? Cine-mi garantează mie că voi fi iarăși deputat sau senator? Decât să-mi pierd postul prefer să îl suport pe Bolojan. Declarațiile anti-Bolojan pe care le-am dat nu contează. Nu se va spune că am trădat io, ci că a trădat PSD. Voi fi înjurat o zi-două. Merită.”
3. Din punctul ăsta de vedere useriștii sunt cei mai corecți. Ei aproape că nu se sfiesc să transmită ”noi n-avem nicio treabă cu românii, noi suntem aici ca să vindem tot, să îndatorăm România pentru Zelenski, să ocupăm Piața Victoriei pentru Cătușiadă.”
4. Câteva rănduri despre cultură. Trotinetarii cu rucsac să nu citească. Dacă îi arăți unui userist un Larousse o să creadă că e cutia unui model mai vechi de laptop. Cultura română e ca metroul. Pe cobzarii lui Stalin i-am rechemat în vagon. Deocamdată în picioare, dar vor prinde locuri pe scaune. La o stație îl dăm jos pe Octavian Goga. Subțire. Acum am ajuns în stația în care îl dăm jos pe Mircea Eliade. Slăbuț. Călătoria continuă. N. Iorga și Cioran de abia se mai țin de bară. Îi vom da jos și pe ei. Important, însă, e capătul de linie. Și la capătul de linie îl dăm jos pe Eminescu. Capătul de linie, ora închiderii.
