
În timp ce România se prăbușește politic, USR împarte bugetul țării cui trebuie. Nu mai avem un guvern stabil, iar toate negocierile s-au transformat într-un bâlci grotesc al orgoliilor și intereselor. Dar, în toată această confuzie generalizată, cu o economie la pământ și români ținuți ocupați cu scandaluri, crize și circ politic televizat zilnic, grupările din jurul USR își văd nestingherite de adevăratele priorități: contractele, miliardele și „parteneriatele strategice” care mută banii publici către cine trebuie. Coincidență sau nu, traseul banilor duce mereu în aceeași direcție – Germania.
România trece prin cea mai stranie perioadă politică a ultimilor ani, iar sentimentul dominant este al unei oboseli amare a societății. Nici vorbă de revoltă, ci mai degrabă resemnare. Oamenii încep să înțeleagă că haosul de la București nu-i accidental, ci este administrat cu metodă.
Toate drumurile duc la Rheinmetall
Parlamentul a intrat în vacanță, că (ne)aleșii au obosit de la atâtea certuri. Avem un Guvern demis prin vot unanim și negocieri pentru desemnarea noului premier împotmolite într-un joc infantil al orgoliilor. Ilie Bolojan își râde în barbă, fiindcă vede că poate conduce în continuare, ca interimar, un Executiv pe care Parlamentul României l-a trimis acasă printr-o moțiune de cenzură votată de 281 de senatori și deputați.
În mod normal, într-o țară funcțională, o asemenea situație ar fi provocat panică instituțională și o mobilizare urgentă pentru ieșirea din criză. La noi, însă, este exact invers – cu cât statul e mai paralizat, cu atât „băieții deștepți” lucrează mai relaxat.
Aici trebuie căutată cheia întregii povești. Cât timp românii urmăresc telenovela negocierilor dintre Nicușor Dan și Ilie Bolojan, Sorin Grindeanu și Nicușor Dan sau Kelemen Hunor și… noua conducere de la Budapesta, în spatele cortinei se împart contracte uriașe. Sunt afaceri babane, combinatorii din clanul #Rezist mută miliarde către companiile și grupurile considerate „parteneri de încredere” ai noii puteri progresiste.
Privind puțin mai atent, observăm că toate drumurile duc spre aceeași destinație: Germania. De altfel, Victor Ponta a și aruncat în spațiul public o acuzație care, în mod normal, trebuia să producă un scandal de proporții, să declanșeze ceva anchete. Potrivit fostului premier, ministrul demis al Apărării, Radu Miruță, a semnat pentru achiziția unor corvete militare din Germania la un preț absurd, în condițiile în care România avea, deja, la dispoziție o ofertă din Turcia semnificativ mai ieftină pentru același tip de nave.
Și, atenție, nu vorbim de diferențe minore, în joc sunt sute de milioane de euro pe care statul român le plătește! Ponta susține că Nicușor Dan a recepționat la Istanbul o navă militară construită de turci și compatibilă NATO care a costat aproximativ 220 de milioane de euro. În schimb, varianta negociată de Miruță cu Rheinmetall se ridică la aproape 850 de milioane pentru două corvete.
Iată că, în timp ce omului de rând i se repetă obsesiv că „nu sunt bani” și, fiindcă vin vremuri grele, trebuie crescute taxele, miniștrii USR împovărează țara oferind Germaniei contracte de sute de milioane semnate în condiții care ridică întrebări elementare de bun-simț.
În primul rând, am vrea și noi să știm cine profită cu adevărat de această criză?
Bolojan a rupt norma: peste 6 miliarde date Germaniei!
Dezvăluirile lui Ponta reamintesc de episodul cu Ilie Bolojan. Deși demis de Parlament, premierul pe care nu-l mai dorește nimeni la Palatul Victoria a semnat un contract uriaș de peste 6 miliarde de euro (împrumut prin Programul SAFE) cu Rheinmetall.
România se împrumută masiv doar pentru a-și acoperi cheltuielile curente, a devenit un stat care trăiește pe datorie și care se împrumută pentru salarii și pensii. Dar, asta nu-i împiedică pe USR-iști să contracteze sume astronomice în numele „parteneriatelor strategice”.
Desigur, niciun ministru, niciun lider progresist nu vorbește despre cine va plăti aceste datorii peste 10 sau 20 de ani. Știm cu toții, însă, care e răspunsul: nu Ilie Bolojan, nu tehnocrații din jurul USR și nici miniștrii care astăzi pozează în mari reformatori europeni! Nota de plată va ajunge, inevitabil, la români și la generațiile care nici măcar nu s-au născut încă.
V-a ajuns cazurile „Miruță” și „Bolojan”? Hai să ne reamintim de Oana Gheorghiu, vicepremierul care, deși a dispărut aproape complet din prim-planul mediatic, rămâne implicată în centrul unor acuzații extrem de grave legate de presiuni pentru direcționarea unor contracte publice. Se știe că procurorii DNA au deschis un dosar penal „in rem” după plângerea depusă de fostul șef al Autorității pentru Digitalizarea României, Dragoș Vlad, iar ceea ce reiese din documentele și declarațiile apărute până acum în mass-media conturează imaginea unui mecanism desprins din manualele clasice ale capitalismului de cumetrie.
Vlad acuză că au fost exercitate presiuni repetate pentru încălcarea legislației privind achizițiile publice, mai spune de anularea unor proceduri și dezvăluie insistențele făcute pentru o dorită colaborare cu grupul german Schwartz.
Cine avea atât de mare interes ca respectivele contracte să ajungă exact unde trebuie? În spatele sloganurilor lustruite și al discursurilor reformiste despre modernizarea statului stă același mecanism vechi al influenței, al relațiilor și al contractelor direcționate discret către cercurile apropiate USR. Diferența față de vechea clasă politică este că ăia făceau combinațiile în spatele ușilor închise, pe când noua elită globalistă le face vorbind despre „valori europene”, „reziliență” și „transformare digitală”.
România este ținută într-o stare de criză permanentă în mod intenționat. Populația a obosit și este preocupată doar de supraviețuire, nu mai are forța să schimbe lucrurile. Asta e cea mai mare tragedie – că noul model de administrație politică a devenit normalitate. Țara are la vârf o rețea care prosperă din haos și împrumuturi.

