În încercarea de a aduna voturile necesare pentru învestirea Guvernului, Luca Niculescu a mai bifat o întâlnire. S-a dus la sediul USR și a negociat cu Dominic Fritz, iar impresia pe care o avem acum este aceea că, în loc să se apropie de Palatul Victoria, premierul desemnat mai degrabă se depărtează, afundându-se tot mai mult într-un labirint politic.
Deja formarea unui Executiv trece în plan secund și te gândești dacă nu cumva, prin felul în care face lucrurile, contribuie chiar Luca Niculescu la blocarea propriului Guvern. Sau, poate că cineva îl împinge să gonească pe drumul care-l duce în prăpastie?
Datele sunt clare, la momentul actual: PSD, partidul fără ale cărui voturi nu trece nimic, a exclus un guvern de (sau cu) tehnocrați, dar mai ales unul din care să facă parte USR. Și, ce face Luca Niculescu? Merge acasă la „reziști”, îi invită la guvernare, iar de acolo declară că preferă o formulă mixtă de Cabinet – politicieni și tehnocrați.
Ca să nu mai spunem că și USR a transmis clar că nu votează un cabinet cu miniștri PSD.
Atunci, de ce face acest joc Luca Niculescu? La îndemnul cui? Are vreun plan sau măcar o direcție? Ne spune și nouă cine i-a dictează?
Cine vrea USR la putere?
Când a părăsit sediul USR, fostul jurnalist părea că radiază și a dat vestea cea mare: discuțiile au avansat și există, deja, partide dispuse să voteze învestirea. În ce sens au avansat, că Niculescu se comportă de parcă a descoperit vreo metodă originală de negociere: discută cu toată lumea și lasă toate ușile deschise (mai puțin AUR, să fim bine înțeleși!) în speranța că, la final, partidele se vor îndrăgosti atât de mult de persoana lui încât vor uita de propriile condiții. Parcă am fi la o nuntă unde unde mirele caută să împace familiile nemulțumite cu câte un pahar de șampanie.
Să-i spună careva premierului no.4 că fiecare dintre aceste grupuri parlamentare vrea putere, funcții, influență și garanții!
Situația este extrem de încâlcită și încălcarea unor linii roșii este fix ceea ce nu trebuie. PSD nu votează nicio formulă în care USR intră la guvernare, iar „reziștii” țin și ei coada sus, cu 10 procente mari și late. La rândul lor, liberalii au fost categorici: nu revin la Palatul Victoria alături de social-democrați orice ar fi! Vorbim, așadar, de lideri care își condiționează sprijinul tocmai de absența celorlalți.
Și atunci, ce negociază, de fapt, Luca Niculescu? O majoritate parlamentară sau o colecție de promisiuni care nu pot fi puse împreună? Fiindcă una este să te întâlnești cu un partid, să-i asculți revendicările, și cu totul alta este să ieși de la discuții declarând că s-au făcut progrese, când problema fundamentală a rămas nerezolvată. Iar aritmetica nu poate fi înșelată: Siegfried Mureșan, cu toate combinațiile încercate, s-a oprit la 182 din 233 voturi. Atunci, despre ce progres vorbim?
Guvern mixt, ca să fie toți nemulțumiți
PSD anunță că nu votează un Guvern de tehnocrați, iar Luca Niculescu declară că preferă tocmai un astfel de Cabinet. „Este exclus ca PSD să voteze un guvern format din social-democrați și tehnocrați”, a spus Grindeanu, în timp ce Niculescu a replicat că tocmai o astfel de formulă ar avea mai multă putere de a face ce trebuie.
Cum vine asta? Ce să mai înțelegem de aici? Luca Niculescu vorbește din convingere sau din comandă? Și, apropo de comenzi, de ce a mai mers la USR, dacă până și „Sistemul” care a „născut” mișcarea asta dă de înțeles că s-a dezis de gașca Fritz&co? Cine îl împinge pe Luca Niculescu să greșească?
Avem un premier care refuză să aleagă corect, într-o ecuație cu linii roșii și 10 zile la dispoziție. Dacă nu vede peretele, înseamnă că e orb. Dar, dacă îl vede și tot se duce în el, atunci e o problemă de direcție și cineva îi setează greșit coordonatele GPS. În politica din România, un sabotaj nu arată întotdeauna ca o lovitură pe la spate, poate semăna și cu o criză interminabilă.
