Ultima Oră
ȘtiriPolitică

Reconfigurarea parteneriatului transatlantic. Trump cere loialitate, nu doar împărțirea sarcinilor

Bogdan Borcea
Jurnalist Politică Externă 3 min de citire
Publicat la:

Summitul NATO de la Ankara se desfășoară sub auspiciile celei mai radicale mutații doctrinare din istoria modernă a Alianței Nord-Atlantice.

Reconfigurarea parteneriatului transatlantic. Trump cere loialitate, nu doar împărțirea sarcinilor Timp de decenii, dezbaterea centrală din interiorul NATO s-a învârtit în jurul conceptului de „burden sharing” sau împărțirea echitabilă a sarcinilor. În prezent, Donald Trump cere și loialitate absolută, adică alinierea necondiționată la interesele strategice ale Statelor Unite.

Alegerea Ankarei drept gazda summitului  amplifică complexitatea crizei administrative a NATO. Turcia a  practicat constant o diplomație a echilibrului,  navigând abil între obligațiile sale de membru NATO și relațiile strânse Rusia și puterile emergente din Sudul Global.

Pe de o parte, Turcia este exemplul perfect al statului care și-a sporit capacitățile militare autonome, deține o armată uriașă și investește masiv în propria industrie de apărare.

Pe de altă parte, din perspectiva noii doctrine de loialitate impuse de Trump, reprezintă un focar de nealiniere sistemică prin menținerea unor canale deschise cu Moscova sau Beijingul.

Mark Rutte se confruntă cu o provocare triplă

În spatele ușilor închise, secretarul general al NATO, Mark Rutte, trebuie să prevină o coliziune frontală între naționalismul tranzacțional al lui Donald Trump și pretențiile lui Recep Tayyip Erdogan, într-un moment în care slăbirea coeziunii Alianței ar trimite un semnal de vulnerabilitate către axa concurențială Rusia-China-Iran.Reconfigurarea parteneriatului transatlantic. Trump cere loialitate, nu doar împărțirea sarcinilor

Rutte se confruntă cu o provocare triplă. În primul rând, trebuie să gestioneze egourile și retorica publică. Orice declarație interpretată la Washington ca fiind o lipsă de respect sau o încercare de eschivare poate declanșa o reacție impulsivă pe rețelele sociale, capabilă să anuleze luni de negocieri tehnice în doar câteva secunde.

În al doilea rând, trebuie să ofere satisfacție solicitărilor americane fără a înstrăina complet Franța și Germania care privesc cu îngrijorare transformarea NATO într-o ligă de vasali comerciali.

În al treilea rând, trebuie să asigure statele de pe flancul estic, care depind existențial de credibilitatea descurajării militare în fața revizionismului rus, că Alianța rămâne funcțională și solidă.

Europa în fața oglinzii

Dincolo de spectacolul diplomatic de la Ankara, criza actuală scoate la iveală o realitate dureroasă: eșecul istoric al Europei de a-și construi o autonomie strategică reală și o capacitate de apărare credibilă, independentă de logistica americană.

Timp de decenii, avertismentele referitoare la nesustenabilitatea dependenței de SUA au fost tratate cu superficialitate în marile capitale europene, preferându-se externalizarea securității naționale în schimbul menținerii protecției sociale și a unor bugete de austeritate militară. Totuși, Europa nu se poate retrage din NATO și nu poate contesta deschis solicitările de loialitate ale lui Trump.

Prin urmare,  Rutte va încerca să demonstreze la summit că europenii pot fi „loiali” prin acțiuni concrete: asumarea unei responsabilități financiare și logistice totale pentru securitatea continentului lor, eliberând astfel resursele americane pentru pivotul strategic spre Indo-Pacific.

NATO nu va mai fi comunitatea idealizată de valori democratice, ci o structură de securitate asimetrică, adaptată realităților unei lumi multipolare și conflictuale.

Mica publicitate