Scriam în numerele trecute că Donald Trump începe să vadă cu cine s-a pus atunci când a declarat război elitei democrate din Statele Unite. Iar înțelegerea pe care a făcut-o cu Vladimir Putin în Alaska a fost pulverizată de rețeaua Soros în doar șase luni – alegerile parlamentare din Ungaria și Serbia au scos de pe axa SUA-Rusia cele două state. Dar e mai mult de atât, iar globaliștii arată acum forța pe care o au și își fac publice adevăratele intenții: să dea cu „Nufăr” peste tot ce înseamnă mișcare naționalistă, conservatoare și tradițională.
Căderea unor lideri incomozi pentru Bruxelles (Viktor Orban și Aleksandar Vucic) și entuziasmul cu care Dominic Fritz iese la atac – „Să nu mai auzim că nu putem câștiga, că suntem prea visători” – conturează o ofensivă mult mai amplă declanșantă de rețeaua Soroș.
A căzut și Belgradul!
Miza este una uriașă: stabilirea direcției politice în Europa și cine controlează instituțiile de forță. După exemplele date la Budapesta și Belgrad, cine refuză să se alinieze fără crâcnire doctrinei globalisto-progresiste a văzut ce-l așteaptă!
Analizate separat, câteva evenimente petrecute în aceste zile nu par a spune nimic. Însă, puse pe aceeași planșă, ne dezvăluie un tablou înfiorător – s-a declanșat o campanie teribilă împotriva celor care au fost împotriva „Elitei”. Hai să ne uităm, pe scurt, la ce s-a întâmplat! În Serbia, studenții și ONG-urile au preluat puterea după înfrângerea lui Vucic. În Ungaria, noua conducere a anunțat schimbări radicale în instituțiile statului. În Polonia, premierul Donald Tusk a încercat o lovitură de stat. Peste Atlantic, democrații au smuls Congresul din mâinile republicanilor, lăsându-l pe președintele Trump „rața șchioapă” de la Casa Albă pentru următorii doi ani.
Coincidențe? Mai degrabă piese ale unei schimbări de direcție mult mai ample, în care Soros și aliații săi își regăsesc influența, pentru cine are ochi să vadă dincolo de fumigenele televiziunilor.
La Belgrad, noua conducere a Serbiei a reținut mai mulți șefi de structuri din Poliție sub acuzația de folosire a forței împotriva protestatarilor. Cu adevărat șocantă este, însă, întâmplarea care s-a petrecut în paralel, marți, 3 noiembrie, când un avion în care se aflau politicieni, dar și fostul șef al Serviciilor de Informații a fost întors din zborul spre Moscova. Deasupra Lituaniei, piloții au primit ordin să revină la Belgrad pentru că „anumite proceduri de securitate și verificări suplimentare nu fuseseră implementate”, conform variantei oficiale. Cum spuneam, la bord se afla și Aleksandar Vulin, ex-șef al Serviciilor de Informații. Presa internațională speculează că s-a încercat reținerea lui Vulin, dar, într-un final, după ore întregi de discuții, poate unele dincolo de barierele diplomației, fostul șef al spionajului sârb a fost lăsat liber. Miercuri dimineața, avionul a decolat de la Belgrad și a ajuns la Moscova, destinația inițială.
Povestea aceasta trebuie văzută și prin perspectiva evenimentelor petrecute la Budapesta, unde Peter Magyar a epurat toată conducerea instituțiilor de forță din stat după preluarea puterii de la Viktor Orban.
Mai vreți un exemplu? Nici nu se încheiaseră bine alegerile intermediare din SUA și democrații deja amenințau că vor ancheta lista de sponsori ai republicanilor. Ținta lor: miliardarii din Silicon Valley, șefii de la Google și Meta. Presa americană scrie că urmează vremuri grele, după ce Congresul a trecut sub control democrat.
Și mai avem și tentativa de lovitură de stat care s-a încercat în Polonia, acolo unde premierul Donald Tusk a căutat să ridice împotriva președintelui Karol Nawrocki toată puterea executivă a guvernului, dar mai ales forțele de ordine ale statului. Nu s-a reușit, poate și pentru că America are două baze militare puternice în Polonia, iar președintele a ținut să se afișeze alături de șeful armatei încă din primele ore ale rebeliunii încercate de Tusk.
Așadar, rețeaua Soros nu se joacă și arată asta cât se poate de clar.
România, într-o situație delicată
Imediat ce s-a anunțat victoria democraților în SUA, Dominic Fritz s-a grăbit să traducă rezultatul alegerilor printr-o lecție pentru politica românească. Liderul USR a salutat victoria globaliștilor și a transmis un mesaj care merită citit cu mare atenție: „Să nu mai auzim că nu putem câștiga, că suntem prea visători! După Ungaria și Serbia, e încă un exemplu – Sistemul poate fi învins (…)”.
Așadar, după Ungaria și Serbia, urmează România? Declarația lui Fritz fix asta spune, iar în lumina noilor evenimente, exaltarea lui devine explicabilă. Când aceste vorbe ies din gura unui președinte de partid care are doar 8% din intenția de vot (real, poate chiar sub această cifră), pericolul este uriaș. De ce? Pentru că România cunoaște episodul anulării rezultatelor unor alegeri prezidențiale și nu mai miră pe nimeni dacă acel 8% s-ar transforma, peste noapte, ca Făt-Frumos, într-un 18% care să readucă USR la Palatul Victoria.
România se află într-o situație politică delicată. Guvernul condus de independentul Luca Niculescu este unul minoritar, iar fragilitatea susținerii parlamentare îl face vulnerabil la orice schimbare de alianțe sau de interese. Premierul nu a fost ales direct de cetățeni, dar a primit votul de învestitură al partidelor parlamentare. Nu știm cât timp va rezista acest Executiv, dar înțelegem că viitoarele alegeri – anticipate sau la termen – vor fi decisive pentru viitorul nostru.
George Simion a dezertat?!
Câteva vorbe și despre George Simion, pentru că AUR lipsește din peisaj exact în această perioadă extrem de tulbure. Când România fierbe, iar situația este cruntă, liderul principalului partid din Opoziție a intrat într-un concediu prelungit, fără termen de întoarcere. Simion a plecat din țară, o ține numai în vizite și fotografii peste hotare, în timp ce acasă susținătorii lui Călin Georgescu așteaptă un semn de la AUR: o poziție fermă, o acțiune, un protest de susținere, măcar o dovadă că partidul nu și-a abandonat propriul electorat.
George Simion tace pe acest subiect, iar tăcerea lui începe să cântărească miroasă urât. Ce urmează? Retragerea din politică sau o nouă escală în străinătate? Când oamenii care l-au susținut îl vor lângă ei, în stradă, liderul AUR dă bir cu fugiții peste graniță. Simion trebuie să lămurească și zvonurile apărute legate de o retragere a sa: se teme de vreo anchetă și de eventuale consecințe penale?Nu-l acuzăm de nimic pe președintele AUR, doar vrem câteva explicații de la el.
Până nu răspunde, AUR ne lasă impresia unui partid care face apel la masa naționalistă doar când îi convine, dar dispare exact când propriul electorat îi cere să fie prezent.
