
În opinia lui Volodimir Zelenski, summitul NATO de la Ankara ar trebui să se încheie cu măsuri concrete, imediate și substanțiale privind consolidarea apărării aeriene ucrainene.
”Cât timp rachetele Patriot rămân în depozitele aliaților noștri, Rusia va fi încurajată să continue să distrugă clădiri rezidențiale. Statele Unite și Europa au suficiente resurse pentru a opri această teroare”, a scris Zelenski pe platforma X.
Ucraina are nevoie de cel puțin zece baterii Patriot suplimentare pentru a asigura o acoperire minimă a vectorilor critici, în timp ce partenerii occidentali livrează aceste sisteme cu o prudență care adesea seamănă cu ezitarea. Când Zelenski vorbește despre „măsuri concrete”, el se referă direct la decizii semnate și termene de livrare clare.
De ce este atât de dificil pentru aliați să ofere Ucrainei rachete Patriot?
Răspunsul implică trei paliere distincte: stocurile naționale limitate, imperativele de securitate ale donatorilor și ritmul asimetric al producției industriale de apărare din Occident.
O baterie Patriot nu este un simplu lansator de rachete montat pe un camion, ci un complex tehnologic integrat și extrem de sofisticat. Armatele ocidentale trebuie să își balanseze propriile cerințe de securitate cu ajutorul acordat Ucrainei.
În cazul în care oficialii NATO vor pleca din Turcia doar cu promisiunea vagă că „vor continua evaluările”, semnalul transmis către Rusia va fi unul de slăbiciune, oboseală și fragmentare.
Companii gigant precum Lockheed Martin și Raytheon au anunțat creșteri ale capacităților de producție pentru rachetele interceptoare PAC-3, dar lanțurile de aprovizionare globale sunt încă extrem de fragile și fragmentate.
Singura modalitate reală prin care Ucraina poate primi rachete și baterii Patriot în săptămânile următoare este ca NATO să își asume un risc militar calculat și să cedeze direct din sistemele aflate în prezent în serviciu activ sau în rezervele strategice.
La Ankara, delegația ucraineană va pune pe masa aliaților hărțile detaliate ale distrugerilor recente și rapoartele ultimelor interceptări. Liderii lumii libere nu mai pot invoca sub nicio formă elementul surpriză sau lipsa de date concrete din teatrul de operațiuni.
Dacă o alianță de calibrul NATO nu poate proteja o națiune pe care s-a angajat solemn să o susțină „atât timp cât va fi necesar”, însăși capacitatea sa de a-și proteja proprii membri în fața unor agresiuni viitoare va fi privită cu un profund scepticism de către toate puterile revizioniste de pe scena globală.

